5. Arbore înmugurind

Ion Pacea s-a născut în Munţii Pindului, în apropierea localităţii Horopani din Grecia, într-o familie de negustori macedoneni. Familia sa, împroprietărită cu teren în judeţul Caliacra, se mută în Cadrilater în 1926, stabilindu-se la Bazargic. În 1940, când România cedează Cadrilaterul, familia este nevoită să se mute la Bucureşti, unde Pacea urmează Liceul Comercial Nicolae Kretzulescu şi ia pentru prima dată contactul cu arta în muzee şi albume. A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, între 1946 şi 1949, cu Nicolae Dărăscu şi Alexandru Steriadi, urmând cursuri pregătitoare la Academia Liberă de pictură Guguianu, unde i-a avut ca profesori pe pictorii Camil Ressu, Steriadi şi Ciucurencu. Termină ultimul an la Academia Guguianu, în 1947, an în care expune pentru prima dată la Salonul Oficial şi este primit în Sindicatul Artelor Frumoase, al cărui preşedinte era Maxy. În 1963, statul italian îi acordă o bursă de studii pentru un an, la Perrugia, unde are loc primul său contact cu arta occidentală. Vizitează Muzeele Vaticanului, Muzeul de Artă Etruscă şi Galeria de Artă Modernă la Roma, după care călătoreşte la Napoli, Pompei, Florenţa şi Siena. În acelaşi an, i se acordă de către Academia Română Premiul „Ion Andreescu”. În 1965 primeşte Premiul pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi călătoreşte la Paris. În 1993 este numit membru de onoare al Academiei Române. A participat constant la anualele de stat, la expoziţii şi bienale internaţionale de artă la Veneţia, Sao Paolo, Geneva şi Tokyo, la expoziţii colective de artă românească în străinătate, expoziţii de grup în ţară şi în străinătate şi a deschis numeroase expoziţii personale în Bucureşti şi Paris. În 1987 se deschide cea mai importantă expoziţie personală, la Muzeul Naţional de Artă al României, prezentată de Dan Hăulică. Ion Pacea s-a impus în pictura românească drept un colorist de excepţie. Demersul său artistic se încadrează într-o direcţie raţională, în opoziţie cu lirismul şi jocul cromatic, propunând o imagine a lumii prin compoziţii în care culoarea joacă un rol constructiv. În raporturile dintre culori sunt transpuse relaţiile dintre elementele realului, culoarea fiind mijlocul prin care sunt reinterpretate date despre lume. Pictura sa reprezintă expresia înţelegerii legilor complicate ale culorilor, reuşind armonii melodice dintr-o savantă alăturare a culorilor solare, explozive, a albului cel mai pur, a griurilor şi a culorilor reci, electrice. Cromatica participă la structurarea compoziţiei, fără a căpăta o valoare decorativă; formele sunt epurate până la o geometrie severă, iar culoarea umple suprafeţele în mese egale, simplificate. Preocuparea pentru geometrizare vine la Pacea pe filiera artei populare româneşti, artistul însuşindu-şi principiile estetice care o guvernează, nu însă şi formele sale. „Original exponent al expresionismului cromatic, Ion Pacea este totodată un exponent al acestui sfârşit de veac, în care pictura încearcă să se definească prin propriile sale mijloace.” (Vasile Drăguţ) Pictura prezentă face parte din ciclul „Structuri vegetale” şi a fost realizată probabil în perioada 1968-1970, manifestând similarităţi cu alte lucrări ale acestei perioade reproduse în monografia artistului apărută în 2010, care poartă titlul „Floare”. În imaginile acestei serii, masele de culoare se atrag sub imperiul unei forţe interioare, alcătuind forme de tip vegetal, definite prin procesele vitale care se dezvoltă în interiorul lor, totuşi nimic raportabil la realitatea cunoscută prin date aparente. Lumea vegetală este conferită cu o vocaţie optimistă, sens ce reiese din raporturile cromatice, principalul mijloc de expresie plastică al lui Pacea. Aici, roşul, prin căldura sa de combustie, este forţa care adună în jurul său game de culori complementare, nucleul împrejurul căruia se constituie celula. Pacea refuză declarat să ilustreze primul nivel al realităţii vizibile, epiderma lucrurilor, optând în opera sa pentru decodarea straturilor interne care o compun. La fel procedează şi atunci când are în faţă o floare, o scoică, sau un copac. Reprezentarea porneşte dinspre nivelurile structurale ale organismului vegetal, de la ţesuturile şi celulele plantei, mergând către exterior. În universul microscopic intim, mişcarea este una subtilă, luând forma unui transfer de energie între părţile organismului. Pictura lui Pacea păstrează staticul lumii vegetale în formele sale imobile, cu aer statuar, în timp ce dinamica lăuntrică este preluată de relaţiile ce se stabilesc între culori.

References

CATARGI, Henri H., „Ion Pacea”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966 DRĂGUŢ, Vasile, „Roşu cu negru luciu”, Arta Nr. 8, 1987 GRIGORESCU, Dan, „Ion Pacea”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976 IVĂNCEANU, Vintilă, „Dincolo de atelier”, România literară, 1972 „Ion Pacea: O posibilă retrospectivă”, Noi Media Print, Bucureşti, 2010

Dimensions

width 70 cm, height 65 cm, custom 70x65

Description

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu albastru, Pacea

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.