The photos of the lot are informative and indicative, and cannot provide a highly detailed view of the object from all angles. We recommend a careful physical inspection of the lot before bidding.
The photos of the lot are informative and indicative, and cannot provide a highly detailed view of the object from all angles. We recommend a careful physical inspection of the lot before bidding.
2. Natură statică cu bujori şi statuetă orientală [1923]
Experiențele cele mai timpurii, liceul și anii de studiu al ingineriei explică verticalitatea lui Theodor Pallady când vine vorba de tehnică, atenția oferită geometriei formelor și minimalismul general al creației sale. În 1887, cunoscându-l pe Erwin Oheme, de la care ia lecții de desen și pictură, și împotriva dorinței familiei, artistul decide să se consacre exclusiv pasiunii sale, doi ani mai târziu plecând la Paris, unde lucrează la atelierul lui Aman-Jean. Studiază desenul un an la Școala de Belle-Arte din Paris, iar apoi, din 1892, la atelierul lui Gustave Moreau, cel care l-a instruit și pe prietenul său, Henri Matisse. Această prietenie strânsă dintre Pallady și Matisse e demonstrată prin însemnările din jurnalul lui Theodor Pallady, cât și prin multitudinea de portrete făcute reciproc. După moartea lui Moreau, artistul continuă să studieze acolo, sub observația lui Aime Morot și Fernand Cormont. Petrecând mulți ani în Franța, Pallady are ocazia să-i viziteze muzeele și galeriile și să relaționeze cu unii dintre cei mai aleși artiști.
În 1900, expune pentru prima oară, la Expoziția Universală din Paris. Vizitează apoi Anglia, unde și expune la Londra, iar în 1904, întors în țară, organizează împreună cu Nicolae Grant, o expoziție la Ateneul Român. În 1906, rămâne și fără bunicul său, cunoscutul Basile Cantacuzino, și fără tată, iar din averea moștenită își cumpără o vilă la Bucium, lângă Iași, zonă ale cărei veri îi vor oferi inspirație timp de 10 ani. După câteva încercări nesatisfăcătoare, își plasează în final atelierul la Place Dauphine, Paris. Între anii 1909 și 1915 participă la câteva expoziții - Salonul Oficial, Salonul Național al Artiștilor Francezi, Salonul din Paris și de două ori la Tinerimea Artistică din București. Prima sa expoziție personală are loc abia în 1920, la Nunes et Fiquet, unde prezintă 33 de lucrări înfățișând nuduri, flori, naturi moarte, peisaje și alte desene. Până în 1925 va mai avea două expoziții personale, la galeria Marin Benezit din Paris și la Ateneul Român, cu 122 de lucrări. Toată această activitate îi aduce, în 1926, Marele Premiu Național de Pictură, plasându-l pe aceeași treaptă cu Mirea și Petrașcu (câștigători în anii precedenți).
Creația lui Theodor Pallady trebuie analizată în raport cu aspirațiile sale, cu pasiunea pentru absolut. Artistul e atât de intim implicat în lucrările sale, încât acestea nu pot fi văzute decât prin ochiul său. Ele tulbură și solicită privitorul. Tocmai de aceea, deși nu variate, temele abordate de către Pallady sunt menite să-l apropie de oameni. Opera îi e construită pe baza mediului înconjurător, individualizat puternic prin bogata încărcătură emoțională. La Pallady până și realitatea timpului devine evidentă, nu e doar sugerată ca tensiune sau momente efemere. Veșnicele nuduri, interioare sau obiecte casnice aparent banale, capătă o dimensiune simbolică. Reducerea desenului la linii expresive și echilibrul coloristic arată armonia pe care o vede Pallady în natură.
Putem afirma că cea mai mare libertate de expresie i-o oferă genul naturii statice, care-l distanțează de complicațiile temelor umane sau de natură însuflețită. Naturile moarte ale lui Pallady reprezintă mai mult decât ansamblul obiectelor sau modelarea lor, fiecare element având o poveste proprie și trebuie privit dincolo de aparență. Și în cazul acestei lucrări, “Natură statică cu bujori şi statuetă orientală”, Theodor Pallady depășește limitele percepției, realizând o compoziție inedită, prin jocul simbolurilor. Pe un fundal oarecum romantic, dat de verdele deschis al tapetului și rozul florilor care iese în evidență, artistul alătură aproape haotic elemente contradictorii, contopind tradiționalul platoului cu legume și spiritul orientalist indus de statuetă.
ulei pe carton, semnat stânga jos, în creion, TP; semnat, localizat şi datat lateral dreapta, cu negru, TPallady, Paris, 18 Fevrier 1923
Dating
1923
ADDITIONAL INFORMATION
For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.
For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.
Detalii
Experiențele cele mai timpurii, liceul și anii de studiu al ingineriei explică verticalitatea lui Theodor Pallady când vine vorba de tehnică, atenția oferită geometriei formelor și minimalismul general al creației sale. În 1887, cunoscându-l pe Erwin Oheme, de la care ia lecții de desen și pictură, și împotriva dorinței familiei, artistul decide să se consacre exclusiv pasiunii sale, doi ani mai târziu plecând la Paris, unde lucrează la atelierul lui Aman-Jean. Studiază desenul un an la Școala de Belle-Arte din Paris, iar apoi, din 1892, la atelierul lui Gustave Moreau, cel care l-a instruit și pe prietenul său, Henri Matisse. Această prietenie strânsă dintre Pallady și Matisse e demonstrată prin însemnările din jurnalul lui Theodor Pallady, cât și prin multitudinea de portrete făcute reciproc. După moartea lui Moreau, artistul continuă să studieze acolo, sub observația lui Aime Morot și Fernand Cormont. Petrecând mulți ani în Franța, Pallady are ocazia să-i viziteze muzeele și galeriile și să relaționeze cu unii dintre cei mai aleși artiști.
În 1900, expune pentru prima oară, la Expoziția Universală din Paris. Vizitează apoi Anglia, unde și expune la Londra, iar în 1904, întors în țară, organizează împreună cu Nicolae Grant, o expoziție la Ateneul Român. În 1906, rămâne și fără bunicul său, cunoscutul Basile Cantacuzino, și fără tată, iar din averea moștenită își cumpără o vilă la Bucium, lângă Iași, zonă ale cărei veri îi vor oferi inspirație timp de 10 ani. După câteva încercări nesatisfăcătoare, își plasează în final atelierul la Place Dauphine, Paris. Între anii 1909 și 1915 participă la câteva expoziții - Salonul Oficial, Salonul Național al Artiștilor Francezi, Salonul din Paris și de două ori la Tinerimea Artistică din București. Prima sa expoziție personală are loc abia în 1920, la Nunes et Fiquet, unde prezintă 33 de lucrări înfățișând nuduri, flori, naturi moarte, peisaje și alte desene. Până în 1925 va mai avea două expoziții personale, la galeria Marin Benezit din Paris și la Ateneul Român, cu 122 de lucrări. Toată această activitate îi aduce, în 1926, Marele Premiu Național de Pictură, plasându-l pe aceeași treaptă cu Mirea și Petrașcu (câștigători în anii precedenți).
Creația lui Theodor Pallady trebuie analizată în raport cu aspirațiile sale, cu pasiunea pentru absolut. Artistul e atât de intim implicat în lucrările sale, încât acestea nu pot fi văzute decât prin ochiul său. Ele tulbură și solicită privitorul. Tocmai de aceea, deși nu variate, temele abordate de către Pallady sunt menite să-l apropie de oameni. Opera îi e construită pe baza mediului înconjurător, individualizat puternic prin bogata încărcătură emoțională. La Pallady până și realitatea timpului devine evidentă, nu e doar sugerată ca tensiune sau momente efemere. Veșnicele nuduri, interioare sau obiecte casnice aparent banale, capătă o dimensiune simbolică. Reducerea desenului la linii expresive și echilibrul coloristic arată armonia pe care o vede Pallady în natură.
Putem afirma că cea mai mare libertate de expresie i-o oferă genul naturii statice, care-l distanțează de complicațiile temelor umane sau de natură însuflețită. Naturile moarte ale lui Pallady reprezintă mai mult decât ansamblul obiectelor sau modelarea lor, fiecare element având o poveste proprie și trebuie privit dincolo de aparență. Și în cazul acestei lucrări, “Natură statică cu bujori şi statuetă orientală”, Theodor Pallady depășește limitele percepției, realizând o compoziție inedită, prin jocul simbolurilor. Pe un fundal oarecum romantic, dat de verdele deschis al tapetului și rozul florilor care iese în evidență, artistul alătură aproape haotic elemente contradictorii, contopind tradiționalul platoului cu legume și spiritul orientalist indus de statuetă.
ADDITIONAL INFORMATION
For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.
For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.
