126. Cafeneaua lui Mamut [anii '30]

Fondul imaginar care a intrat în vizorul lui Nicolae Dărăscu de-a lungul zecilor de ani de practică artistică a fost evident strâns legat de maniera picturală asumată și concretizată de pictor într-un stil bine definit, care a devenit reprezentativ pentru pictura modernă românească. Adept al formelor inovative, atât în tehnici, cât și în subiecte, Dărăscu marchează traseului pictorului european al primelor 5 decenii (subiectiv în cazul spațiului românesc, evident din cauza evenimentelor de după 1947) ce a cunoscut și căutat să interpreteze impresionismul prin prisma evoluțeii lui în secolul al XX-lea. De la teoriile optice până la practicarea neoimpresionismului, de la pictura de șevalet, la compoziția studiată și finalizată în atelier, pictorul nostru a dovedit o îndemânare extraordinară și o înțelegere superioară a gradelor estetice ale picturii, lucruri ce se traduc astăzi în opere ce amintesc fără tăgadă de unul dintre cei mai mari pictori ai spațiului autohton. Chiar dacă îi asociem de cele mai multe ori drept port-drapel al picturii sale peisajul, Nicolae Dărăscu a reușit să nu se plafoneze într-o simplă caracterizare tipologică, compozițiile sale fiind grăitoare. Dat fiind faptul că tehnica sa se traduce în maniera postimpresionistă, Dărăscu a fost nevoit să identifice subiectele care îi puteau satisface necesitățile plastice; așadar, exceptând peisajul, subiectele ce apar în imaginarul dărăscian sunt supuse aceluiași regim cromatic, atât de puternic și febril cum îl identificăm în Balcicurile și Venețiile anilor ’20-’30. Natura statică (cu flori de cele mai multe ori) și interiorul sunt cele ce marchează această “cealaltă” categorie care îi îmbogățește figurativul, și chiar dacă sunt subiecte total dife-rite, rezolvarea plastică reconfirmă maniera atât de pregnantă, fapt relevat prin unitatea stilistică. Interioarele ne introduc într-o cate-gorie figurativă definită nu numai de provocarea adusă de tipologia compoziției, ci, prin specificitatea lor, și în intimitatea sufletului lui Dărăscu. Acesta se simte atras încă de la primele vizite în spațiul dobrogean tocmai de cultura aceea pitorească, orientalismul descoperit pe malurile Mării Negre. Lumea turcilor și a tătarilor din Balcic este cea care îi va oferi atât subiectele cele mai atractive, dar și succes în rândul lumii artistice, așadar acest univers nou descoperit va influența și el maniera picturală. Chiar dacă oferă o notă cu adevărat specială, “interiorul” lui Dărăscu nu are o apariție prea deasă, transformându-l astfel într-o raritate în pictura sa, putând fi indentificate în expozițiile personale sau posterioare doar câteva astfel de opere. Putem aminti aici celebrele interioare cu odalisce, dispărute însă în urma bombardamentelor din 1944 (vezi Catalogul expoziției retrospective “N.Dărăscu”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1966, pag. 31), dar și interioarele decorative ce surprind același farmec oriental (“Interior”, col. Muzeului Dinu și Sevasta Vintilă, Topalu). În “Cafenea” Dărăscu reușește să surprindă acel dolce far niente ce caracteriza cultura turcilor de la mare, în care siesta ocupa un loc foarte important, și chiar dacă privim o compoziție cu personaje, destul de rară la Dărăscu, efectele cromatice sunt cele ce contopesc întreaga atmosferă a cămăruței în care se odihnesc cei patru “clienți”. (I.P.)

References

Catalogul Expoziţiei Retrospective “Nicolae Dărăscu”, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966 DRĂGUŢ, Vasile, “Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966

Dimensions

width 61 cm, custom 61x49,5

Description

ulei pe carton, semnat dreapta jos, în creion, N. Dărăscu

Dating

anii '30

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.