The photos of the lot are informative and indicative, and cannot provide a highly detailed view of the object from all angles. We recommend a careful physical inspection of the lot before bidding.
The photos of the lot are informative and indicative, and cannot provide a highly detailed view of the object from all angles. We recommend a careful physical inspection of the lot before bidding.
Cine a fost Vasile Popescu ne spune de fapt pictura lui. Martoră sensibilă la neliniştile interioare şi la bucuriile creatorului său, capabilă să dea formă concretă manifestărilor unei personalităţi retrase, singuratice, arta lui Vasile Popescu se situează în două categorii diferite: cea confortabilă pentru ochiul privitorului, construită pe simetrii, centre compoziţionale şi culori calde şi cea viguroasă, agresivă, în care forma este supusă fragmentării, iar culoarea, raporturilor violente.
Deşi e dificilă justificarea artei lui Popescu prin aderarea la o anumită grupare artistică, creaţia acestuia nu poate fi înţeleasă fără a ţine cont de marile manifestări de artă la care artistul a participat, de călătoriile şi expoziţiile de artă românească organizate peste hotare, de Saloanele Oficiale sau de Saloanele de desen şi gravură, de manifestările grupului „Contimporanul”, „Grupul plastic 1934” şi „Grupul nostru”. Un rol deosebit în conturarea individualităţii lui Vasile Popescu l-a avut ataşamentul acestuia faţă de creaţia artiştilor care formau „Grupul celor patru”, în mod special faţă de aceea a lui Tonitza.
Cu toate acestea, există în întregul univers creativ al lui Popescu ceva ce-l detaşează de contemporanii săi. Urmărind firul creaţiei acestuia de-a lungul anilor şi a câtorva cronici, desprindem dorinţa continuă a artistului de căutare a individualităţii prin exprimarea sinelui. Pe tot parcursul creației sale, arta lui Vasile Popescu a cunoscut câteva schimbări importante concretizate în patru diferite faze de creaţie.
Expoziţiei din 1923, alături de Kimon Loghi, îi urmează 9 ani în care construcţia geometrică, simetria formelor, conturul accentuat al elementelo și, planurile distincte ale compoziţiei marchează o primă perioadă caracterizată prin numeroase încercări, căutări, prin teama de a nu greşi, specifică celor la început de drum şi tenacitatea de a se afirma ca pictor, în faţa familiei şi a publicului. În tematica acestor ani regăsim interesul ocazional pentru folclorul românesc, pictând naturi moarte cu ulcioare, străchini sau interioare ale caselor din zona Moldovei şi a Transilvaniei şi predilecţia pentru peisajele citadine ce se va manifesta pe parcursul celoralte etape de creaţie.
Participarea la salonul Oficial din 1932, cu trei lucrări – două imagini ale Bucureştiului şi o natură moartă cu evidente note de picturalitate – anunţa trecerea artei lui Vasile Popescu către o nouă fază caracterizată de tuşe libere şi un stil orientat către decorativism. Critica vremii a remarcat în această secundă perioadă, un aspect umoristic al creaţiei lui Popescu şi o apropiere faţă de stilul lui Dufy şi de cel al fovismului.
Anii 1937-40 indică cea de-a treia fază, echivalentă cu îndrăznelile, pictorul lăsându-se pradă picturalităţii. La Paris, cu ocazia Expoziţiei Internaţionale din 1937, critica franceză îl compară cu Braque şi cu operele sale de factură fovistă.
Căutările încetează, ezitările se temperează, liniile devin sobre iar preocuparea pentru formă devine o constantă mutată în sfera ideilor. Aceasta este ultima perioadă de creaţie a lui Vasile Popescu (1940-1943), în care preferinţa pentru tematica peisajelor citadine rămâne neschimbată. Din această ultimă etapă datează şi opera „Pod peste Sabar” (1942), un peisaj în care nu arhitectura interesează pe artist, ci un element în desfăşurare, aproape acoperit de vegetaţia înconjurătoare. Tema reflectării în apă, predilectă în ultimii ani de creaţie, nu este de această dată reluată pe deplin. Cele două planuri – real şi al iluziei nu se confundă: apa tulbură formele podului reflectat pe suprafaţa acesteia, dând materiei picturale o uşoară transparenţă şi fluiditate. Doar tonurile de albastru de cobalt şi de verde smarald mai contrastează prin opacitate, oferind o notă de mister şi dramă.
ulei pe pânză, semnat şi datat stânga jos, cu roşu, Vasile Popescu, 1942
ADDITIONAL INFORMATION
For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.
For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.
Detalii
Cine a fost Vasile Popescu ne spune de fapt pictura lui. Martoră sensibilă la neliniştile interioare şi la bucuriile creatorului său, capabilă să dea formă concretă manifestărilor unei personalităţi retrase, singuratice, arta lui Vasile Popescu se situează în două categorii diferite: cea confortabilă pentru ochiul privitorului, construită pe simetrii, centre compoziţionale şi culori calde şi cea viguroasă, agresivă, în care forma este supusă fragmentării, iar culoarea, raporturilor violente.
Deşi e dificilă justificarea artei lui Popescu prin aderarea la o anumită grupare artistică, creaţia acestuia nu poate fi înţeleasă fără a ţine cont de marile manifestări de artă la care artistul a participat, de călătoriile şi expoziţiile de artă românească organizate peste hotare, de Saloanele Oficiale sau de Saloanele de desen şi gravură, de manifestările grupului „Contimporanul”, „Grupul plastic 1934” şi „Grupul nostru”. Un rol deosebit în conturarea individualităţii lui Vasile Popescu l-a avut ataşamentul acestuia faţă de creaţia artiştilor care formau „Grupul celor patru”, în mod special faţă de aceea a lui Tonitza.
Cu toate acestea, există în întregul univers creativ al lui Popescu ceva ce-l detaşează de contemporanii săi. Urmărind firul creaţiei acestuia de-a lungul anilor şi a câtorva cronici, desprindem dorinţa continuă a artistului de căutare a individualităţii prin exprimarea sinelui. Pe tot parcursul creației sale, arta lui Vasile Popescu a cunoscut câteva schimbări importante concretizate în patru diferite faze de creaţie.
Expoziţiei din 1923, alături de Kimon Loghi, îi urmează 9 ani în care construcţia geometrică, simetria formelor, conturul accentuat al elementelo și, planurile distincte ale compoziţiei marchează o primă perioadă caracterizată prin numeroase încercări, căutări, prin teama de a nu greşi, specifică celor la început de drum şi tenacitatea de a se afirma ca pictor, în faţa familiei şi a publicului. În tematica acestor ani regăsim interesul ocazional pentru folclorul românesc, pictând naturi moarte cu ulcioare, străchini sau interioare ale caselor din zona Moldovei şi a Transilvaniei şi predilecţia pentru peisajele citadine ce se va manifesta pe parcursul celoralte etape de creaţie.
Participarea la salonul Oficial din 1932, cu trei lucrări – două imagini ale Bucureştiului şi o natură moartă cu evidente note de picturalitate – anunţa trecerea artei lui Vasile Popescu către o nouă fază caracterizată de tuşe libere şi un stil orientat către decorativism. Critica vremii a remarcat în această secundă perioadă, un aspect umoristic al creaţiei lui Popescu şi o apropiere faţă de stilul lui Dufy şi de cel al fovismului.
Anii 1937-40 indică cea de-a treia fază, echivalentă cu îndrăznelile, pictorul lăsându-se pradă picturalităţii. La Paris, cu ocazia Expoziţiei Internaţionale din 1937, critica franceză îl compară cu Braque şi cu operele sale de factură fovistă.
Căutările încetează, ezitările se temperează, liniile devin sobre iar preocuparea pentru formă devine o constantă mutată în sfera ideilor. Aceasta este ultima perioadă de creaţie a lui Vasile Popescu (1940-1943), în care preferinţa pentru tematica peisajelor citadine rămâne neschimbată. Din această ultimă etapă datează şi opera „Pod peste Sabar” (1942), un peisaj în care nu arhitectura interesează pe artist, ci un element în desfăşurare, aproape acoperit de vegetaţia înconjurătoare. Tema reflectării în apă, predilectă în ultimii ani de creaţie, nu este de această dată reluată pe deplin. Cele două planuri – real şi al iluziei nu se confundă: apa tulbură formele podului reflectat pe suprafaţa acesteia, dând materiei picturale o uşoară transparenţă şi fluiditate. Doar tonurile de albastru de cobalt şi de verde smarald mai contrastează prin opacitate, oferind o notă de mister şi dramă.
ADDITIONAL INFORMATION
For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.
For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.
