6. Fetița cu fundițe

Predilecţia sa pentru desen se manifestă încă din copilărie, când se inspiră din reproducerile după capodoperele marilor pictori, găsite în revista l’Illustration. La vârsta de 20 de ani, face copii după Rembrandt, Velásquez, Delacroix sau Ribera, participă la Salonul Oficial şi la Salonul Oficial de Desen şi obţine Premiul I, uimind prin talentul şi pregătirea sa autodidactă. Se înscrie la Facultatea de Drept şi la Facultatea de Arhitectură, urmându-şi vocaţia de pictor în afara unei academii de arte. În 1942 expune la Ateneul Român şi participă cu lucrări la Bienala de la Veneţia, iar în anii următori, opere de-ale sale intră în colecţiile Zambaccian, Simu şi Toma Stelian. În 1946 pleacă spre Paris, după ce obţine, cu ajutorul lui Jean-Al. Steriadi, o bursă de studii din partea Guvernului Francez. Acolo frecventează atelierele lui André Lhote, Auguste Herbin şi Fernand Léger, ultimul având să exercite o influenţă hotărâtoare asupra operei lui Damian. Este momentul în care în lucrările sale încep să apară elemente înnoitoare, bazate pe neoplasticismul lui Mondrian, despre care află prin prelegerile ţinute de discipolul său, Del Marle. Se orientează către construcţii geometrice ample, în relief şi colorate în nuanţe intense, manifestând o tendinţă către monumentalitate. În 1967 are loc prima sa călătorie în sudul Indiei, care marchează relevaţia hinduismului. Îşi prezintă lucrările la Muzeul de Artă Modernă din Paris, în expoziţia personală din 1972, cinci construcţii în spaţiu de mari dimensiuni, care manifestă noua orientare a artistului. În anii următori, obţine un premiu la Bienala de la Sao Paulo, expune sculpturi şi instalaţii la Aachen, la Muzeul de Artă Modernă din Rio de Janeiro, la Muzeul Guggenheim din New York şi la Muzeul Dalí. Devenind un apropiat al pictorului catalan, Damian primeşte o comandă pentru portalul monumental al Teatrului –Muzeu din Figueras. În anii ’80 revine la pictură, abordând din perspective diverse subiecte ce evocă monumentalitatea, solitudinea şi seninătatea. Expune la Grand Palais din Paris şi la Muzeul din Villeneuve d’Ascq. La mijlocul deceniului apar primele ”Coloane”, sculpturi, reliefuri şi guaşe intens colorate, o lucrare în bronz, de 8 metri înălţime, fiind ridicată la Saint Denis. În 1992 participă la Documenta IX de la Kassel cu trei lucrări, între care două ”Coloane”, iar un an mai târziu reprezintă România la Bienala de la Veneţia. Din 1994, în creaţia sa încep să apară forme noi, precum vapoare care transportă încărcături grele, avioane, porţi întredeschise sau paturi cu forme neobişnuite, care în 2001 sunt înlocuite cu figuri îmbrăcate în armuri şi figuri pictate. Pictura prezentă face parte din perioada 1940 – 1946, de dinaintea plecării sale la Paris, dimensiune a creaţiei care cuprinde toate genurile tradiţionale, de la peisaj, la natură moartă, nud şi portret. Viziunea sa se află încă în sfera figurativului – pe care o va părăsi odată cu influenţele venite dinspre arta lui Mondrian, Yves Klein sau Giacometti – manifestând unele tendinţe expresioniste în colorit. (C. C.)

References

Catalog „Horia Damian”, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, 2009 VARIA, Radu, „Horia Damian”, Monitorul Oficial, 2009

Dimensions

width 50 cm, height 70 cm, custom 50x70

Description

ulei pe carton, semnat dreapta sus, cu brun, Damian

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.