1. Natură statică tradițională [1915-1916]

Pentru critica vremii, anul 1916 era momentul în care Iser devenea cu adevărat un produs al școlii românești de pictură, chiar dacă acesta relaționa destul de mult cu arta pariziană. Elementul diferențial consta totuși în subiectele alese de artist, acesta având o predilecție pentru tematicile autohtone: țăranii din Argeș și Olt sau turcii și tătarii din Dobrogea. Marin Simionescu-Rîmniceanu observa lesne, în cronica sa din 1916 asupra proaspetei expoziții Iser de la Ateneu, cum se coagulau cicluri ce vor deveni coordonatoare în anii ce aveau sa vină - țăranii, familia de tătari sau scene cu lăutari (Vezi “Barbu Lăutaru”, reprodus în “Ilustrațiunea Română”, nr. 3/1916) - dar menționa și apariția pitorească a naturilor statice: “De aici curajul de a compune un tablou alb în alb - Natura moartă cu un ceainic alb de porțelan, cu două ouare tot așa, un șervet alb și un vas de argint – fără a sacrifica nici materialitatea diferită a obiectelor reprezentate, nici clara vizibilitate a formelor lor. O jucărie artistică, neapărat, dar cerând un discernământ coloristic și o siguranță a mânei, pe care nu mulți pictori și-o pot permite”. Pictată în viziune monumentală, familiară din lucrarea “Turcoaică din Medgidia” (Muzeul Colecțiilor de Artă, Colecția Mișu Weinberg), “Natura statică tradițională” marchează punctul de cotitură din cariera lui Iser, realizat la mijlocul deceniului doi al secolului trecut. Cunoscut până atunci în special ca desenator și caricaturist, creația lui Iser făcea în acele momente trecerea la o pictură în ulei cu adevărat relevantă artei românești, dar și a unui spirit creator ce avea să se materializeze spre sfârșitul deceniului doi, în jurul “Artei Române”. Ciclul din care face parte opera de față, conturat ca atare în jurul anilor 1914-1916, perioadă petrecută exclusiv în țară de către Iser, aduce în prim-plan interesul pictorului pentru compoziția monumentală, fie ea reglementată de peisaj, personaje sau naturi statice. Construcția amintește de influența cezanniană, aprofundată prin contactul cu Derain, de la care preia atât maniera cvasi-cubistă, dar și folosirea albului în realizarea gradațiilor. Chiar dacă rară, ca dimensiune, dar mai ales din cauza genului, natura statică ne vorbește despre interesul lui Iser pentru construcția formei, reglementată și de alegerea temei, care amintește de acel specific național ce va coordona pictura românească în deceniile care vor urma. În cazul operei noastre recunoaștem acel tipar orânduit în conceperea uleiurilor și anume alegerea parcimonioasă a culorilor folosite. În trei-patru culori, modelate în game alternative, Iser reușește să transpună un motiv sărac cromatic, într-o pânză ce vădește un profund caracter plastic. Evident la această apariție intervine și influența cubistă, care, chiar dacă nu acaparează figurativul, coordonează totuși masivitatea planului și lipsa perspectivei. Trebuie amintită și prezența albului, care vine să întărească credința lui Iser ce stipula că policromia nu trebuie atinsă prin folosirea mai multor culori, ci prin atingerea unui efect policrom prin cât mai puține nuanțe. Iscusința inedită a pictorului reiese astfel din pictarea albului pe alb, precum și din modelarea profunzimii obiectului tocmai prin astfel de alăturări disonante. (I.P.)

Препратки

Muzeul de Artă al R.S.R., “Expoziția Retrospectivă Iser” (catalog), București, 1983 SIMIONESCU-RÎMNICEANU, Marin, “Expoziția Iser” în “Noua Revistă Română”, no. 2, 6-13 martie 1916

Размери

width 80 cm

Описание

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu negru, ISER

Информация от изследване

Proveniență: colecția A.U., București.

Запознанства

1915-1916

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.