57. Franțuzoaică (Turbanul verde) [anii '30]

Pictor, desenator și gravor sunt cele trei virtuți pe care artistul Pallady le-a îndeplinit cu verva și precizia unui scrimeur , așa cum era descris în cadrul expoziției postume de la Muzeul Național al României din 1996, realizate în cinstea a 125 de ani de la nașterea acestuia. A căutat precizia în arta sa, încercând să o ducă pe culmile absolutului pentru că era un adevărat cutezător ce se regăsea definit în arta pe care o considera pulsul vieții sale.
Un cutezător a fost și atunci când a părăsit studiile de la Politehnică, în favoarea noului drum pe care îl aflase- arta, călăuzit de profesorul Erwin Oehme care l-a ajutat să descopere frumusețea desenului și a picturii. Mândru de decizia sa, ascultă de sfaturile profesorului său și ia drumul Parisului, în anul 1889. Ajuns aici, intră în atelierul lui Aman Jean, din Avenue de Saxe unde va rămâne timp de doi ani până la admiterea la Școala de belle-arte în anul 1891.
Profesor îi va fi simbolistul Gustave Moreau, în atelierul căruia va lega amiciții foarte strânse cu vecinii săi de șevalet Henri Matisse, Georges Rouault, Manguin, Evenopoel, Camoin, Guérin, Lehman, Jean Puy, Simon Bussy, Desvallieres, Martel sau Milcendreau. Cu Matisse leagă o amiciție strânsă, formată în timpul anilor de atelier, realizându-și portrete unul altuia și corespondând deseori pe teme de artă.
Urmărind să depășeașcă realitatea, a reușit să aducă prin pictura sa o preocupare nouă în arta românească: aceea a unui climat spiritual. Ca urmaș al lui Luchian și al picturii sale intime, confesiunea sa artistică dădea naștere unei creații bazate pe sensibilitate, cu accent profund uman unde ,,florile nu sunt flori. Sunt senzații colorate, care determină pentru ochi floarea pictată. Chiar nudurile ce sunt văzute plastic, sunt și ele, în ultimă analiză, pretexte de îmbinare și armonie coloristică. Dl. Pallady atinge în arta românească culmi de înaltă creație și sensibilitate artistică, sentimente, o viață de om, cu acea probitate în care arta a fost scopul existenței, iar nu mijloc."
Motivele pe care avea să le trateze erau peisaje, nuduri, interioare cu sau fără personaje, naturi statice și autoportrete asupra cărora revenea deseori din dorința de a le duce spre perfecțiune, considerând că arta este un act ce trebuie dus spre desăvârșire. Pallady nu picta doar flori, nuduri, peisaje ori naturi fără viață, el realiza adevărate teme plastice armonizate de ritmuri, contraste, lumini, simetrii și asimetrii specifice spiritului său unic.
Versurile lui Stéphane Mallarmé, Villiers de l'Isle-Adam dar mai ales cele ale lui Charles Baudelaire au reprezentat încă din tinerețe subiecte de inspirație pentru motivul ce avea să devină reprezentativ pentru opera sa. Pallady așează femeia-nud, ca parte integrantă a narațiunilor sale cifrate, căutând să redea mai ales stări de spirit, emoții prin mijloace plastice atent alese. Nuanțele folosite în cromatica sa erau rare, difuze, mereu în căutarea sublimului dorit și cu o anumită desprindere de realitate pentru că altfel nu ar fi putut fi apreciată de artist drept creație artistică.
Les fleures du mal își aveau locul pe noptiera sa, lângă căpătâi, încheindu-i serile cu poemele sale pline de revelații artistice. Este de mai multe ori tentat să ilustreze acest volum, o primă intenție consemnând-o în preajma începerii primului război mondial, în ediția pariziană Calman Levy, Colecția Biblioteque contemporaine unde va publica trei schițe pentru poeziile Causerie, Chant d"automne și Spleen.
A doua intenție și-a exprimat-o în anul 1921, în ediția lui George Atournoux imprimată la Casa Kurt Wolf din München, pentru care realizează șase schițe și o gravură executate în cerneală și creion pentru mult îndrăgitele poeme, Réversibilité, Le Léthé sau Tu mettrais l'univers entier dans ta ruelle. Prin acest ciclu de ilustrații baudelairiene artistul se îndepărtează de la canoanele esteticului tipic palladyan, redândhidul cotidianului din lumea modelelor sale, unde femeia este reprezentată cu exagerări de constituire, artistul fiind de prea puține ori preocupat de redarea detaliilor de fizionomie.
Contrar acestor reprezentări, se află nudul contemplativ, al femeii captivate de gânduri, de emoție sau de așteptare, reprezentată într-o atmosferă fluidă de interior, în nuanțe uneori difuze, tipice palladyene. Modelele pe care le regăsim în tablourile sale erau adevăratele muze ce îl inspirau și cărora le-a oferit nu doar reprezentări plastice, ci le-a rezervat un loc special în tablourile sale, consemnându-le inițialele într-un cifru investigat și elucidat mai târziu de către cercetătorii de artă.
De pildă, operele lui Pallady din anii 1930-1939, conțineau însemări cu litera Y, această inițială aparținând bunei sale prietene care i-a fost și model la Paris, Yvonne Cousin căreia îi oferă un loc în tablourile sale și mai târziu, în semn de omagiu. Litera Z aparținea dnei Zissu, prietena colecționarului Laserson, muză amintită foarte des în scrierile artistului între 1941-1942. Această inițială este descoperită și în alte opere ale artistului din perioada 1940-1943 pe când literele E, P, H și X erau atribuite expozițiilor de la București din anii 1931, 1933, 1935, respectiv 1937. Litera T rămâne încă un mister palladyan.
Critica vremii l-a considerat un maestru al artei moderne, oferindu-i adesea cronici, articole și studii lăudabile. Odată cu prima expoziție în țară, percepută ca un adevărat eveniment artistic, Pallady își clădea drumul său în artă prin care își dorea să ajungă aproape de granițele desăvârșirii.
Expozițiile susținute atât la Paris cât și la București, îl fac pe artist tot mai prezent în scrierile cronicarilor de critică artistică, în scrierile lui Tudor Arghezi care îi prefațează catalogul Expoziției din 1925, precum și în cele ale lui Francisc Șirato, Lucian Blaga, Nicolae Tonitza, H. Blazian, Petru Comarnescu, Tudor Vianu, Adrian Maniu, Oscar Walter Cisek, Cezar Petrescu, Sigmund Mau sau în ale lui Eugen Crăciun, care îl percepeau drept un artist-interpret ce își împărtășea emoțiile și impresiile într-un mod sincer, absolut.
Critica pariziană de asemenea îi este prietenă, remarcându-i primele expoziții artistice prin scrierile lui Gustave Kahn de la revista Mercure of France sau ale lui Jean Royère cel care întocmește o elogiasă prefață pentru catalogul primei expoziții ale artistului de la Paris, din anul 1920.
Figurează cu expuneri la Saloanele române dar și la cele pariziene, la Tinerimea artistică, Cartea Românească, la Ateneu, la Căminul Artei, la Sfatul Popular sau la Galeria Națională a Muzeului de artă, cea din urmă fiind și ultima sa expoziție antumă (1956), expoziție ce trecea în retrospectivă întreaga sa evoluție de artist, încununată cu titlul de Maestru Emerit al Artei. (G.M.)

Препратки

Theodor Pallady. Pictor, Desenator, Gravor, decembrie 1996- februarie 1997, MNAR
Cebuc, Alexandru, Pallady, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2008
Oprea, Petre, Preocupări palladyene în Revista Muzeelor, Nr. 6 (1969)
Oprea, Petre, Jaloane in datarea unor picturi de Th. Pallady, în Revista Muzeelor, Nr. 3 (1976)

Размери

width 52 cm, height 68.5 cm

Описание

ulei pe carton, semnat lateral dreapta, cu negru, "TP"

Запознанства

anii '30

ПРОИЗХОД

colecția acad. dr. Zeno Popovici.

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.