110. Fetiță blondă [1924]

Portretul, practicat încă de pe vremea când se afla pe băncile Școlii de Arte Frumoase din Iași, a reprezentat poate una dintre cele mai aplaudate categorii picturale în care artistul s-a avântat. Resursele documentare ne oferă o imagine relativă asupra lucrărilor de sfârșit de prim deceniu al secolului al XX-lea până spre perioada de după descoperirea Balcicului, spre sfârșitul vieții. Câteva portrete de bătrâni realizate la Munchen, în perioada bavareză, și probabil cel mai vechi portret cunoscut nouă astăzi, portretul mamei maestrului său, al Baronesei von Habermann, sunt date certe ale unei tendințe evidente spre o cercetare scrutătoare a firii umane. Pentru un personaj ca Tonitza, apariția unui astfel de gen pictural este evident reglementată de năzuințe psihologice nutrite în sufletul unui adevărat cercetător al vieții, cu atât mai mult cu cât știm astăzi că nu a făcut o carieră din vânzarea portretelor, deci nu avem de a face cu un rece realizator de comenzi. Portretele lui Tonitza, în special cele create între 1920 și 1938, se derulează pe parcursul acestor două decenii într-o manieră cursivă, dinspre universul intim (soția, copiii) către o creație universal-românească. Chipurile copiilor sunt cele ce deschid drumul unei portretistici afective, în care Tonitza își declară crezul artistic. Pentru artist portretul nu trebuie să răspunde unor cerințe de veridicitate absolută, zugrăvirea trăsăturilor fiind abordată de foarte multe ori într-o manieră sumară, chiar vagă uneori. Intensitatea culorii devine astfel principala caracteristică definitorie în prezentarea chipului, chiar și în desenarea trupului. Jocul de nuanțe căutat de Tonitza, nuanțe de interpretare dar și de nuanțe cromatice, a dus la conceperea efectivă a complexității umane, care nu trebuie să fie cuantifică într-o reproducere rece, insensibilă, după “natură”. Aprofundarea portretului a dus astfel la o interpretare psihologică, cauzată și de caracterul pictorului, răscolit de propria-i existență tumultoasă.

Препратки

BREZIANU, Barbu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984

Размери

width 20.5 cm, height 23.5 cm

Описание

ulei pe carton, semnat dreapta sus, cu roșu, "N. Tonitza"

Lot.notes

Pe verso, semnat și datat olograf : "Tonitza 1924"

Запознанства

1924

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.