Снимките на лота са с информативен и илюстративен характер и не могат да предоставят изключително детайлен изглед на обекта от всички ъгли. Препоръчваме внимателен оглед на лота на място, преди да направите наддаване.
Снимките на лота са с информативен и илюстративен характер и не могат да предоставят изключително детайлен изглед на обекта от всички ъгли. Препоръчваме внимателен оглед на лота на място, преди да направите наддаване.
Artistul s-a născut la Bârlad, în 1886, s-a înscris la Şcoala de Belle Arte din Iaşi, la clasa profesorului Gheorghe Popovici, înfruntând împotrivirea familiei faţă de aptitudinile sale artistice, însă încurajat de unchiul său.
În 1907 s-a retras de la examenul de licenţă, solidarizând cu un grup de studenţi exmatriculaţi pentru implicarea în manifestaţiile organizate în favoarea ţăranilor răsculaţi. În acelaşi an a plecat la München, unde a studiat cu profesorul Hugo von Habermann. A expus la „Kunstverein”, a vizitat muzeele şi expoziţiile celor două tabere, academistă şi secesionistă, dar a fost dezamăgit de trivialitatea subiectelor abordate de pictorii academişti münchenezi. Picturii secesionismului îi reproşa idilismul, falsificarea vieţii oamenilor din popor şi lipsa de combativitate.
Spre sfârşitul anului 1909, s-a stabilit la Paris, unde a frecventat atelierele lui Edmond Aman-Jean şi Pierre Laparde. La Paris, Tonitza a refuzat să urmeze o şcoala propriu-zisă, alegând să studieze singur; a frecventat diverse cursuri şi ateliere de artişti, a vizitat muzee, dar mai ales a pictat în aer liber, cutreierând malurile Senei, împrejurimile Parisului şi satele învecinate. În 1912, întors în ţară, şi-a obţinut diploma de absolvire a Şcolii de Belle Arte din Iaşi.
În 1913 l-a cunoscut pe Luchian care i-a devenit îndrumător şi profesor. Afinităţile pe care le simţise încă de la început cu Luchian se manifestau pe planul concepţiei şi premiselor artistice, împărtăşind dragostea pentru om şi solidaritatea cu cei aflaţi în suferinţă, dar şi pe planul temelor şi subiectelor predilecte. Cunoaşterea creaţiei lui Luchian a avut efectul de a-l orienta pe Tonitza dinspre grafică, îndeosebi socială, către pictură, asupra căreia se apleacă cu mai multă dedicare, începând din 1922. Cunoştea şi studiase cele mai reprezentative dintre lucrările lui Luchian, pentru ca influenţa lor să se manifeste în opera sa în perioada şederii la Vălenii de Munte (1921-1924), perioadă a împlinirii sale ca pictor.
Înfiinţarea Grupului celor Patru, în 1925, alături de Ştefan Dimitrescu, Oscar Han şi Francisc Şirato, venea după retragerea din gruparea Arta română și în peri-
oada de apogeu a carierei. Printre lucrările expuse, în prima expoziţie din 1926, de la sala „Ileana”, se regăsea și lucrarea "Nud", care mai apoi a fost expusă și sub titlul "În iatac" și a aparținut colecției Dona (în prezent lucrarea se află la Muzeul Național de Artă al României).
Uleiul prezentat în licitație este una din lucrările din aceeași perioadă, care a servit ca fază premergătoarea a "Nudului în iatac II" aflat în colecția Muzeului Național al României. Începând cu 1926 tema revine frecvent în operele lui Tonitza. Excelent desenator, pictorul studiase corpul uman. atât în anii de studii, cât și în anii de colaborarea cu diverse reviste pentru care făcuse nenumărate desene, satirice ori sociale. Pictorul a ajuns treptat la armonizarea elementelor constructive acestei teme, forma și culoarea. Modelele sale preferate erau soția și fiicele sale.
"Niciunde conștiinciozitatea profesională nu este mai intens pusă la încercare, ca în studiul nudului", scria pictorul. Lipsite de trimidensionalitate, nudurile lui Tonitza, cu formele ondulate, capătă volum prin culoare. De altfel, tot pictorul preciza că problemele care îl preocupau erau "grația și culoarea", "grația va fi melodia ritmurilor liniare - iar culoarea: învăluirea simfonică în care va șerpui acea melodie".
Surprinse în interioare populate de obiecte familiare, pe fundaluri bogat decorate, în jurul nudurilor se organizează spațial atmosferă intimă.
ulei pe carton, semnat dreapta sus, cu brun, Tonitza
ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ
За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.
Artistul s-a născut la Bârlad, în 1886, s-a înscris la Şcoala de Belle Arte din Iaşi, la clasa profesorului Gheorghe Popovici, înfruntând împotrivirea familiei faţă de aptitudinile sale artistice, însă încurajat de unchiul său.
În 1907 s-a retras de la examenul de licenţă, solidarizând cu un grup de studenţi exmatriculaţi pentru implicarea în manifestaţiile organizate în favoarea ţăranilor răsculaţi. În acelaşi an a plecat la München, unde a studiat cu profesorul Hugo von Habermann. A expus la „Kunstverein”, a vizitat muzeele şi expoziţiile celor două tabere, academistă şi secesionistă, dar a fost dezamăgit de trivialitatea subiectelor abordate de pictorii academişti münchenezi. Picturii secesionismului îi reproşa idilismul, falsificarea vieţii oamenilor din popor şi lipsa de combativitate.
Spre sfârşitul anului 1909, s-a stabilit la Paris, unde a frecventat atelierele lui Edmond Aman-Jean şi Pierre Laparde. La Paris, Tonitza a refuzat să urmeze o şcoala propriu-zisă, alegând să studieze singur; a frecventat diverse cursuri şi ateliere de artişti, a vizitat muzee, dar mai ales a pictat în aer liber, cutreierând malurile Senei, împrejurimile Parisului şi satele învecinate. În 1912, întors în ţară, şi-a obţinut diploma de absolvire a Şcolii de Belle Arte din Iaşi.
În 1913 l-a cunoscut pe Luchian care i-a devenit îndrumător şi profesor. Afinităţile pe care le simţise încă de la început cu Luchian se manifestau pe planul concepţiei şi premiselor artistice, împărtăşind dragostea pentru om şi solidaritatea cu cei aflaţi în suferinţă, dar şi pe planul temelor şi subiectelor predilecte. Cunoaşterea creaţiei lui Luchian a avut efectul de a-l orienta pe Tonitza dinspre grafică, îndeosebi socială, către pictură, asupra căreia se apleacă cu mai multă dedicare, începând din 1922. Cunoştea şi studiase cele mai reprezentative dintre lucrările lui Luchian, pentru ca influenţa lor să se manifeste în opera sa în perioada şederii la Vălenii de Munte (1921-1924), perioadă a împlinirii sale ca pictor.
Înfiinţarea Grupului celor Patru, în 1925, alături de Ştefan Dimitrescu, Oscar Han şi Francisc Şirato, venea după retragerea din gruparea Arta română și în peri-
oada de apogeu a carierei. Printre lucrările expuse, în prima expoziţie din 1926, de la sala „Ileana”, se regăsea și lucrarea "Nud", care mai apoi a fost expusă și sub titlul "În iatac" și a aparținut colecției Dona (în prezent lucrarea se află la Muzeul Național de Artă al României).
Uleiul prezentat în licitație este una din lucrările din aceeași perioadă, care a servit ca fază premergătoarea a "Nudului în iatac II" aflat în colecția Muzeului Național al României. Începând cu 1926 tema revine frecvent în operele lui Tonitza. Excelent desenator, pictorul studiase corpul uman. atât în anii de studii, cât și în anii de colaborarea cu diverse reviste pentru care făcuse nenumărate desene, satirice ori sociale. Pictorul a ajuns treptat la armonizarea elementelor constructive acestei teme, forma și culoarea. Modelele sale preferate erau soția și fiicele sale.
"Niciunde conștiinciozitatea profesională nu este mai intens pusă la încercare, ca în studiul nudului", scria pictorul. Lipsite de trimidensionalitate, nudurile lui Tonitza, cu formele ondulate, capătă volum prin culoare. De altfel, tot pictorul preciza că problemele care îl preocupau erau "grația și culoarea", "grația va fi melodia ritmurilor liniare - iar culoarea: învăluirea simfonică în care va șerpui acea melodie".
Surprinse în interioare populate de obiecte familiare, pe fundaluri bogat decorate, în jurul nudurilor se organizează spațial atmosferă intimă.
ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ
За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.
