Снимките на лота са с информативен и илюстративен характер и не могат да предоставят изключително детайлен изглед на обекта от всички ъгли. Препоръчваме внимателен оглед на лота на място, преди да направите наддаване.
Снимките на лота са с информативен и илюстративен характер и не могат да предоставят изключително детайлен изглед на обекта от всички ъгли. Препоръчваме внимателен оглед на лота на място, преди да направите наддаване.
Max Arnold poate fi considerat unul dintre ”produsele de succes” pe care școala românească, mai exact, școala moldovenească de belle arte le-a modelat. Coleg de generație cu Bălțatu, Băeșu sau Nutzi Acontz, artiști la fel de reprezentativi pentru modernitatea interbelică, Arnold se va diferenția de corpul plastic prin distanța pe care o impune între el și mediul artistic autohton. În afara faptulului că deceniul al 4-lea a reprezentat momentul culminant al călătoriilor sale în străinătate, acea perioadă a definit și apogeul artistic al unui artist care a nu a trăit îndeajuns cât să ne ofere întreaga măsură a capacităților plastice atât de evidente. A doua componentă care îl definește și deosebește de mediul cultural, care totuși l-a înglobat, este oferită de stilul original - atât în calitatea sa de cel mai valoros acuarelist pe care l-am avut, cât și în privința uleiurilor sale ce oferă imaginea unui expresionism profund și desăvârșit.
George Oprescu relata că timidul Arnold nu s-a “aruncat” prea des în forfota artistică bucureșteană, preferând de cele mai multe ori compania unui grup restrâns de prieteni. Toată această introvertire socială s-a refulat însă în arta sa, mai ales în dorința arzătoare de a vedea și de a învăța, explicația cea mai simplă la sumedenia de călătorii pe care a întreprins-o toată viața, atât cât i-a fost dat să trăiască. Între 1920, odată cu prima plecare în Grecia, Italia și Franța, și până în 1939, ultimul an de pelegrinări în Bretania, Arnold va străbate întreaga zonă mediteraneană, din Spania până în Orientul apropiat, și din Italia și Franța sudică până în Siria, Egipt sau Maroc.
Chiar dacă primele cuvinte de laudă care i se aduc lui Max Arnold vizează de cele mai multe ori munca de acuarelist, uleiurile au reprezentat poate cu atât mai mult componenta plastică în care putem regăsi concentrate toate calitățile picturale. În ceea ce privește genurile abordate, ar fi lesne de tras concluzia că peisajul este preponderent, având în vedere mai ales corpul extins de acuarele, însă portretul, chiar dacă este reprezentat mai rar, devine sursa cea mai grăitoare în interogațiile plastice.
Primul lot cu adevărat valoros de portrete a fost modelat de Arnold în urma călătoriilor prin Orient, când chipurile aspre ale Palestinei și Siriei au umplut simezele bucureștene la manifestările de gen. În capetele de negri, evrei palestinieni sau arabi, Arnold traducea un întreg univers pitoresc, pe care îl va întâlni mai târziu și pe tărâm românesc.
În 1934 artistul întrerupea sejurul francez pentru o călătorie sezonieră în România, dar mai ales la Balcic. Aici Arnold a regăsit acele chipuri aspre pe care le picta cu mai bine de 7 ani în urmă, dar și priveliști ce îi vor defini pentru un scurt timp maniera de pictare.
În “Cap de tătăroaică”, operă realizată în vara lui 1934, Arnold a surprins tocmai acea particularitate a unei culturi extrem de pitorești. În ceea ce privește realizarea plastică, opera e integrată unui ciclu coagulat, ce își revendică rădăcinile în prima călătorie în Orient. Chiar dacă nu mai avem de a face cu o instanță spontană, ca în cazul primelor portrete de arabi și evrei, Arnold se remarcă prin aceeași vigoare a construcției, care acum este subordonată unei griji accentuate față de modelarea imaginii. Chipul pare construit pe planuri cromatice bine coordonate, ce se orânduiesc la rândul lor în volume puternice. Tușa este pusă în forță, instinctiv, însă cu atenție față de redarea întocmai a formei, a cărei veridicitate îl plasează pe Arnold în gama restrânsă a unui expresionism plastic factic. În plus, alegerea cromaticii nu face decât să ne convingă de profunzimea de viziune care poate oferi valoare indiferent de consistența sau saturația pastei.
Arnold nu cedează în fața valului de imagini la îndemână, și nu alege pitorescul facil, ci aprofundează cromatic fiecare sursă imagistică ce îi este oferită, peisaj și portret deopotrivă, chiar dacă produsul poate fi “incomod” vizual. Această calitate este relevată și în cazul operei noastre tocmai prin aparenta rugozitate materială, oferită în acest chip nu numai de tușa aspră, dar și de o paletă cromatică inedită. (I.P.)
Препратки
OPRESCU, George, “M.W.Arnold”, Ed. Meridiane, București, 1967
“M.W.Arnold”, Muzeul de Artă al R.S.R., catalog de Georgeta Peleanu, București, 1970
Размери
height 41 cm
Описание
ulei pe carton, semnat stânga sus, în creion, M.W. Arnold
Информация от изследване
Opera a participat la Expoziția Personală din București, Sala Dalles, decembrie 1934, sub titlul "Cap".
Opera a participat la Expoziția Retrospectivă "M.W. Arnold", Muzeul de Artă al R.S.R., 1970 și este reprodusă și menționată la cat. 18, pag. 56, colecția Emilia și Prof. Aurel Chirescu.
ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ
За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.
Max Arnold poate fi considerat unul dintre ”produsele de succes” pe care școala românească, mai exact, școala moldovenească de belle arte le-a modelat. Coleg de generație cu Bălțatu, Băeșu sau Nutzi Acontz, artiști la fel de reprezentativi pentru modernitatea interbelică, Arnold se va diferenția de corpul plastic prin distanța pe care o impune între el și mediul artistic autohton. În afara faptulului că deceniul al 4-lea a reprezentat momentul culminant al călătoriilor sale în străinătate, acea perioadă a definit și apogeul artistic al unui artist care a nu a trăit îndeajuns cât să ne ofere întreaga măsură a capacităților plastice atât de evidente. A doua componentă care îl definește și deosebește de mediul cultural, care totuși l-a înglobat, este oferită de stilul original - atât în calitatea sa de cel mai valoros acuarelist pe care l-am avut, cât și în privința uleiurilor sale ce oferă imaginea unui expresionism profund și desăvârșit.
George Oprescu relata că timidul Arnold nu s-a “aruncat” prea des în forfota artistică bucureșteană, preferând de cele mai multe ori compania unui grup restrâns de prieteni. Toată această introvertire socială s-a refulat însă în arta sa, mai ales în dorința arzătoare de a vedea și de a învăța, explicația cea mai simplă la sumedenia de călătorii pe care a întreprins-o toată viața, atât cât i-a fost dat să trăiască. Între 1920, odată cu prima plecare în Grecia, Italia și Franța, și până în 1939, ultimul an de pelegrinări în Bretania, Arnold va străbate întreaga zonă mediteraneană, din Spania până în Orientul apropiat, și din Italia și Franța sudică până în Siria, Egipt sau Maroc.
Chiar dacă primele cuvinte de laudă care i se aduc lui Max Arnold vizează de cele mai multe ori munca de acuarelist, uleiurile au reprezentat poate cu atât mai mult componenta plastică în care putem regăsi concentrate toate calitățile picturale. În ceea ce privește genurile abordate, ar fi lesne de tras concluzia că peisajul este preponderent, având în vedere mai ales corpul extins de acuarele, însă portretul, chiar dacă este reprezentat mai rar, devine sursa cea mai grăitoare în interogațiile plastice.
Primul lot cu adevărat valoros de portrete a fost modelat de Arnold în urma călătoriilor prin Orient, când chipurile aspre ale Palestinei și Siriei au umplut simezele bucureștene la manifestările de gen. În capetele de negri, evrei palestinieni sau arabi, Arnold traducea un întreg univers pitoresc, pe care îl va întâlni mai târziu și pe tărâm românesc.
În 1934 artistul întrerupea sejurul francez pentru o călătorie sezonieră în România, dar mai ales la Balcic. Aici Arnold a regăsit acele chipuri aspre pe care le picta cu mai bine de 7 ani în urmă, dar și priveliști ce îi vor defini pentru un scurt timp maniera de pictare.
În “Cap de tătăroaică”, operă realizată în vara lui 1934, Arnold a surprins tocmai acea particularitate a unei culturi extrem de pitorești. În ceea ce privește realizarea plastică, opera e integrată unui ciclu coagulat, ce își revendică rădăcinile în prima călătorie în Orient. Chiar dacă nu mai avem de a face cu o instanță spontană, ca în cazul primelor portrete de arabi și evrei, Arnold se remarcă prin aceeași vigoare a construcției, care acum este subordonată unei griji accentuate față de modelarea imaginii. Chipul pare construit pe planuri cromatice bine coordonate, ce se orânduiesc la rândul lor în volume puternice. Tușa este pusă în forță, instinctiv, însă cu atenție față de redarea întocmai a formei, a cărei veridicitate îl plasează pe Arnold în gama restrânsă a unui expresionism plastic factic. În plus, alegerea cromaticii nu face decât să ne convingă de profunzimea de viziune care poate oferi valoare indiferent de consistența sau saturația pastei.
Arnold nu cedează în fața valului de imagini la îndemână, și nu alege pitorescul facil, ci aprofundează cromatic fiecare sursă imagistică ce îi este oferită, peisaj și portret deopotrivă, chiar dacă produsul poate fi “incomod” vizual. Această calitate este relevată și în cazul operei noastre tocmai prin aparenta rugozitate materială, oferită în acest chip nu numai de tușa aspră, dar și de o paletă cromatică inedită. (I.P.)
ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ
За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.
OPRESCU, George, “M.W.Arnold”, Ed. Meridiane, București, 1967
“M.W.Arnold”, Muzeul de Artă al R.S.R., catalog de Georgeta Peleanu, București, 1970
Размери
height 41 cm
Описание
ulei pe carton, semnat stânga sus, în creion, M.W. Arnold
Информация от изследване
Opera a participat la Expoziția Personală din București, Sala Dalles, decembrie 1934, sub titlul "Cap".
Opera a participat la Expoziția Retrospectivă "M.W. Arnold", Muzeul de Artă al R.S.R., 1970 și este reprodusă și menționată la cat. 18, pag. 56, colecția Emilia și Prof. Aurel Chirescu.
