119. Wakizashi de Yoshisuke, perioada Keian (AD 1648), însoţit de Oshigata şi certificat NBTHK

Wakizashi autentic japonez de tip shinogi-zukuri datând de la 1648, începutul perioadei Keian (1648-1652), semnată Minamoto Yoshisuke. Fiind folosite ca săbii secundare în Japonia feudală, lamele Wakizashi completau împreună cu o Katana echipamentul de război al unui samurai (daishō). Sabiile Wakizashi erau folosite în luptele corp-la-corp într-un stil de luptă specific japonez numit Niten Ichi-ryū ce presupunea folosirea ambelor săbii, atât a Katanei cât și a Wakizashiului. După terminarea luptei, săbiile Wakizashi erau folosite la decapitarea inamicilor decedați. Totodată aceste săbii se mai foloseau de către samurai în ritualurile seppuku, urmărind codul de onoare al acestora, bushido. Realizată la începutul perioadei Keian, în timpul domniei împăratului Go-Kōmyō, lama de faţă reprezintă un exemplu clar al tipului de lucrătură asociată şcolii Chikuzen Nabukuni. Yoshisuke, al treilea fiu al lui Yoshisada, stabilit în provincia Suruga, de pe coasta de est a Japoniei, a făurit acestă lamă în stilul clasic asociat tradiţiei întemeiate de tatăl său. Partea activă a lamei prezinta un hamon rafinat (un văl amplu însoţit de unul mic) de tip gunome, rezultat al procesului de călire diferenţiată. Vârful lamei, kissaki, prezintă de asemenea un boshi impresionant, prelungire a hamonului lamei. Partea inactivă a lamei, prezintă de asemenea un mune lucrat aproape la perfecţiune. Puțin curbată, cu curvătura de tip koshi-sori mai amplă spre gardă şi fiind destul de lungă de tip shinogi-zukuri, lama este montată între două folii de cupru, numite habaki. Lama este păstrată în shirasaya, suportul de lemn în care era depozitată atâta vreme cât nu era folosită de nobilul samurai în luptă. În momentul în care samuraiul pleca la război lama era mutată în koshirae, ce includea un mâner (tsuka) și o teacă (saya). Lama de față este complementată de un koshirae autentic de perioadă Edo. Ca orice koshirae, cel de față conține anumite elemente distinctive: mânerul este acoperit cu șagrin alb iar apoi înfășurat cu o bandă de mătase neagră (tsuka-ito), legând la mijloc o mică piesă ornamentală numită menuki, în cazul de faţă aceasta înfățișând bujori auriţi. Garda (tsuba) este simplă, din fier ajurat și este decorată cu fluturaşi şi bujori auriţi; teaca (saya) este din lemn negru și lăcuit, decorată cu un sageo elaborat înnodat.

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.