Снимките на лота са с информативен и илюстративен характер и не могат да предоставят изключително детайлен изглед на обекта от всички ъгли. Препоръчваме внимателен оглед на лота на място, преди да направите наддаване.
Снимките на лота са с информативен и илюстративен характер и не могат да предоставят изключително детайлен изглед на обекта от всички ъгли. Препоръчваме внимателен оглед на лота на място, преди да направите наддаване.
La începutul secolului al XX-lea, între 1907 și 1909, Nicolae Tonitza se afla la Munchen, student la Academia Regală de Artă, la clasa lui Hugo von Haberman. Cei doi ani petrecuți în mediul german au fost o continuă pendulare între cele două ”tabere” artistice care-și împărțeau scena artistică la acel moment, cea academistă și cea secesionistă. Mai apoi, după o vizită prelungită prin orașele italiene, pleacă definitiv din Munchen, pentru a se instala, pentru o scurtă perioadă, la Paris, în atelierul lui Edmond Aman-Jean. În 1910 îl regăsim în țară, pentru ca în următorii 5 ani viața să se schimbe – începe serviciul militar, se căsătorește cu Ecaterina Climescu, colaborează constant cu desene satirice la diverse ziare și reviste și îl cunoaște pe Luchian, întâlnire cu profunde repercursiuni asupra parcursului său artistic.
În 1915 îl regăsim pe Tonitza redactor la ziarul ”Iașul” unde va publica pentru doi ani articole însoțite de vignete și desene, pentru ca un an mai târziu să fie trimis pe front, deschizându-se astfel una din cele mai nefericite perioade din viața sa, cea a prizonieratului. Acești ani de început ai pictorului au fost marcați de peregrinările sale multiple, de căutări și experimente. La fel de brusc cum părăsise Academia ieșeană, o va părăsi și pe cea muncheneză. Influența academismului din cele două școli a fost relativ decisivă, astfel că la contactul cu mediul artistic parizian, cu Salonul francez la care expuneau Bonnard, Vuillard ori Denis, artistul se declară în favoarea pictorilor germani, deși la momentul studiilor muncheneze îi înfierase și pe academiști și pe secesioniști, pe primii pentru inactualitate, pe cei din urmă pentru idilism. Apetența sa era pentru o artă ancorată puternic în realitate, înclinând astfel spre subiectele sociale și spre desenul satiric.
Cu toate acestea Tonitza nu putea să rămână imun la cele trei medii artistice prin care a trecut în perioada studiilor, cel german, italian și francez. Portretul tratat cu minuție este moștenirea mediului academist cultivat de Haberman, artistul fiind premiat în 1913, la ”Expoziția oficială a artiștilor în viață” pentru ”Portretul Elizei Manoliu”, lucrare care prezintă afinități stilistice cu cea prezentată, ”Doamna cu voal.” Deși îi înfiera acid pe francezii prezenți la Salon, stilul abordat în peisajele franceze relevă influența tehnicii impresioniste. Aceasta este prezentă și în realizarea portretelor de început, care pe eșafodajul rigorii academiste grefează ”o anumită fluditate compozițională” cu linii de contur care au pierdut din duritate și pregnanță, dar și cu o cromatică pusă în slujba redării luminii, cu mase de culoare difuze, vibrate, sugerând volume și texturi diferite. Deși scurtă, perioada petrecută alătrui de Aman-Jean își lasă astfel amprenta asupra acestor opere din perioada de început.
În aceeași categorie a influențelor se înscriu și expozițiile de artă decorativă a artiștilor bavarezi ori expozițiile de artă orientală care marcaseră încă de la jumătatea secolului al XIX-lea lume artistică europeană. Acestea conturaseră mediul propice pentru schimbarea de paradigmă de la trecerea dintre secole. În arta lui Tonitza toate aceste influențe se vor decanta treptat, punctând de-a lungul vieții diferite perioade de creație, așa cum influența stilului japonizant tradus prin apetența pentru decorația florală de exemplu se va regăsi în operele din anii 30.
”Doamna cu voal”, surprinsă din profil, amintește de portretele renascentiste, dar Tonitza alege să ne sugereze fața personajului, ascunzând-o sub voalul prins elegant de ampla pălărie. Fundalul neutru, în nuanțe de ocru, așezate în tușe dezordonate, modelează personajul, scoțându-l astfel în relief, deși femeia pare surprinsă în mișcare.
Препратки
BREZIANU, Barbu, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986
COMARNESCU, Petru, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1962
‘‘Nicolae Tonitza’’, catalog de expoziţie, text de Georgeta Peleanu, Bucureşti, 1964
Размери
width 50 cm, height 59 cm
Описание
ulei pe pânză, semnat și datat dreapta sus, cu brun, N. Tonitza, (1)915
ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ
За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.
La începutul secolului al XX-lea, între 1907 și 1909, Nicolae Tonitza se afla la Munchen, student la Academia Regală de Artă, la clasa lui Hugo von Haberman. Cei doi ani petrecuți în mediul german au fost o continuă pendulare între cele două ”tabere” artistice care-și împărțeau scena artistică la acel moment, cea academistă și cea secesionistă. Mai apoi, după o vizită prelungită prin orașele italiene, pleacă definitiv din Munchen, pentru a se instala, pentru o scurtă perioadă, la Paris, în atelierul lui Edmond Aman-Jean. În 1910 îl regăsim în țară, pentru ca în următorii 5 ani viața să se schimbe – începe serviciul militar, se căsătorește cu Ecaterina Climescu, colaborează constant cu desene satirice la diverse ziare și reviste și îl cunoaște pe Luchian, întâlnire cu profunde repercursiuni asupra parcursului său artistic.
În 1915 îl regăsim pe Tonitza redactor la ziarul ”Iașul” unde va publica pentru doi ani articole însoțite de vignete și desene, pentru ca un an mai târziu să fie trimis pe front, deschizându-se astfel una din cele mai nefericite perioade din viața sa, cea a prizonieratului. Acești ani de început ai pictorului au fost marcați de peregrinările sale multiple, de căutări și experimente. La fel de brusc cum părăsise Academia ieșeană, o va părăsi și pe cea muncheneză. Influența academismului din cele două școli a fost relativ decisivă, astfel că la contactul cu mediul artistic parizian, cu Salonul francez la care expuneau Bonnard, Vuillard ori Denis, artistul se declară în favoarea pictorilor germani, deși la momentul studiilor muncheneze îi înfierase și pe academiști și pe secesioniști, pe primii pentru inactualitate, pe cei din urmă pentru idilism. Apetența sa era pentru o artă ancorată puternic în realitate, înclinând astfel spre subiectele sociale și spre desenul satiric.
Cu toate acestea Tonitza nu putea să rămână imun la cele trei medii artistice prin care a trecut în perioada studiilor, cel german, italian și francez. Portretul tratat cu minuție este moștenirea mediului academist cultivat de Haberman, artistul fiind premiat în 1913, la ”Expoziția oficială a artiștilor în viață” pentru ”Portretul Elizei Manoliu”, lucrare care prezintă afinități stilistice cu cea prezentată, ”Doamna cu voal.” Deși îi înfiera acid pe francezii prezenți la Salon, stilul abordat în peisajele franceze relevă influența tehnicii impresioniste. Aceasta este prezentă și în realizarea portretelor de început, care pe eșafodajul rigorii academiste grefează ”o anumită fluditate compozițională” cu linii de contur care au pierdut din duritate și pregnanță, dar și cu o cromatică pusă în slujba redării luminii, cu mase de culoare difuze, vibrate, sugerând volume și texturi diferite. Deși scurtă, perioada petrecută alătrui de Aman-Jean își lasă astfel amprenta asupra acestor opere din perioada de început.
În aceeași categorie a influențelor se înscriu și expozițiile de artă decorativă a artiștilor bavarezi ori expozițiile de artă orientală care marcaseră încă de la jumătatea secolului al XIX-lea lume artistică europeană. Acestea conturaseră mediul propice pentru schimbarea de paradigmă de la trecerea dintre secole. În arta lui Tonitza toate aceste influențe se vor decanta treptat, punctând de-a lungul vieții diferite perioade de creație, așa cum influența stilului japonizant tradus prin apetența pentru decorația florală de exemplu se va regăsi în operele din anii 30.
”Doamna cu voal”, surprinsă din profil, amintește de portretele renascentiste, dar Tonitza alege să ne sugereze fața personajului, ascunzând-o sub voalul prins elegant de ampla pălărie. Fundalul neutru, în nuanțe de ocru, așezate în tușe dezordonate, modelează personajul, scoțându-l astfel în relief, deși femeia pare surprinsă în mișcare.
ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ
За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.
