Снимките на лота са с информативен и илюстративен характер и не могат да предоставят изключително детайлен изглед на обекта от всички ъгли. Препоръчваме внимателен оглед на лота на място, преди да направите наддаване.
Снимките на лота са с информативен и илюстративен характер и не могат да предоставят изключително детайлен изглед на обекта от всички ъгли. Препоръчваме внимателен оглед на лота на място, преди да направите наддаване.
Printre personalităţile picturii româneşti moderne, locul lui Adam Bălţatu este de necontestat acela al pictorului onest şi virtuos, ce a emanat încă de la începutul carierei respectul faţă de valorile tradiţionale ale unei culturii proprii şi original româneşti. În cei mai bine de 50 de ani de activitate plastică Bălţatu va da un exemplu de continuă luptă cu propriile-i năzuinţe, fapt ce se relevă prin scurta scrutare a operei de o viaţă a acestuia. Crescut şi îndrăgostit de Moldova natală, pictorul originar din Huşi se va apleca fără întârziere, mereu şi mereu, asupra peisajului mult îndrăgit, temă personală în opera artistului care îl va defini şi singulariza în contextul picturii moderne româneşti.
Adept al plein-air-ului încă din anii de studiu, când Belle-Artele din Iaşii deceniului 2 erau profund înrădăcinate în precepte academiste, Bălţatu alege calea peisajul liber, împins de aceeaşi pasiune creatoare ca a maeştrilor Grigorescu şi Luchian. Perioada interbelică surprinde evoluţia şi conturarea unui artist stăpân pe propriile-i opinii despre pictură, care va deveni singura modalitate prin care Bălţatu va trăi şi simţi viaţa.
Depăşind perioada grigoresciană, trecând prin experienţa călătoriilor de studiu (Italia anilor ’20), Bălţatu evoluează spre o artă ce tinde să se clasicizeze imediat după ce pictura coboară de pe şevalet. Tentat de influenţe expresioniste, în căutarea armoniei dintre desen şi culoare, pictorul se va apropia inconştient de maniere impresioniste de tratare a compoziţiei. Chiar dacă prima lecţie o deţinea încă din adolescenţă - pictura în aer liber, îi lipsea încă tehnica culorii, care însă nu întârzie să se modeleze pe structura unui artist autodidact. Astfel Bălţatu trece de la o pensulaţie energică şi la un studiu atent al materiei, la o pastă consistentă, lucruri desăvârşite prin construcţia formelor şi modelarea volumelor prin culoare. Însă nu ignoră desenul, care, paradoxal, devine şi el mai viguros şi precis. Conturarea finită a tehnicii îi va da lui Bălţatu libertatea de a experimenta natura la un nou nivel senzorial, iar actul creaţiei să devină tributar experienţei şi trăirii: ”…M-a interesat îndeosebi calitatea emoţiei, nu violenţa ei. Am rămas totdeauna tributar senzaţiilor primite de la lucruri, iar caracterul elementelor de la care primesc senzaţiile nu a fost denaturat prin atitudini arbitrare...”, declara Adam Bălţatu în calatogul ultimei retrospective, din 1967 de la Sala Dalles.
În ”Case din mahalaua Huşiului” observăm un Bălţatu matur, o tehnică desăvârşită, o abundenţă de nuanţe şi tonuri, unde pensula devine o extensie a procesului vizual. Tuşele sunt puse în infinite direcţii şi consistenţe, dinamica lor creând un peisaj visceral, fapt întregit şi de folosirea guaşei şi a culorilor de apă. Casele par a forma o mlaştină viu colorată, unde tonurile calde transformă transparenţa suportului acuarelat, etalând în faţa privitorului un univers conturat după un singur precept, impresia.
guașă, acuarelă și tuș pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, Adam Bălțatu
ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ
За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.
Printre personalităţile picturii româneşti moderne, locul lui Adam Bălţatu este de necontestat acela al pictorului onest şi virtuos, ce a emanat încă de la începutul carierei respectul faţă de valorile tradiţionale ale unei culturii proprii şi original româneşti. În cei mai bine de 50 de ani de activitate plastică Bălţatu va da un exemplu de continuă luptă cu propriile-i năzuinţe, fapt ce se relevă prin scurta scrutare a operei de o viaţă a acestuia. Crescut şi îndrăgostit de Moldova natală, pictorul originar din Huşi se va apleca fără întârziere, mereu şi mereu, asupra peisajului mult îndrăgit, temă personală în opera artistului care îl va defini şi singulariza în contextul picturii moderne româneşti.
Adept al plein-air-ului încă din anii de studiu, când Belle-Artele din Iaşii deceniului 2 erau profund înrădăcinate în precepte academiste, Bălţatu alege calea peisajul liber, împins de aceeaşi pasiune creatoare ca a maeştrilor Grigorescu şi Luchian. Perioada interbelică surprinde evoluţia şi conturarea unui artist stăpân pe propriile-i opinii despre pictură, care va deveni singura modalitate prin care Bălţatu va trăi şi simţi viaţa.
Depăşind perioada grigoresciană, trecând prin experienţa călătoriilor de studiu (Italia anilor ’20), Bălţatu evoluează spre o artă ce tinde să se clasicizeze imediat după ce pictura coboară de pe şevalet. Tentat de influenţe expresioniste, în căutarea armoniei dintre desen şi culoare, pictorul se va apropia inconştient de maniere impresioniste de tratare a compoziţiei. Chiar dacă prima lecţie o deţinea încă din adolescenţă - pictura în aer liber, îi lipsea încă tehnica culorii, care însă nu întârzie să se modeleze pe structura unui artist autodidact. Astfel Bălţatu trece de la o pensulaţie energică şi la un studiu atent al materiei, la o pastă consistentă, lucruri desăvârşite prin construcţia formelor şi modelarea volumelor prin culoare. Însă nu ignoră desenul, care, paradoxal, devine şi el mai viguros şi precis. Conturarea finită a tehnicii îi va da lui Bălţatu libertatea de a experimenta natura la un nou nivel senzorial, iar actul creaţiei să devină tributar experienţei şi trăirii: ”…M-a interesat îndeosebi calitatea emoţiei, nu violenţa ei. Am rămas totdeauna tributar senzaţiilor primite de la lucruri, iar caracterul elementelor de la care primesc senzaţiile nu a fost denaturat prin atitudini arbitrare...”, declara Adam Bălţatu în calatogul ultimei retrospective, din 1967 de la Sala Dalles.
În ”Case din mahalaua Huşiului” observăm un Bălţatu matur, o tehnică desăvârşită, o abundenţă de nuanţe şi tonuri, unde pensula devine o extensie a procesului vizual. Tuşele sunt puse în infinite direcţii şi consistenţe, dinamica lor creând un peisaj visceral, fapt întregit şi de folosirea guaşei şi a culorilor de apă. Casele par a forma o mlaştină viu colorată, unde tonurile calde transformă transparenţa suportului acuarelat, etalând în faţa privitorului un univers conturat după un singur precept, impresia.
ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ
За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.
