Снимките на лота са с информативен и илюстративен характер и не могат да предоставят изключително детайлен изглед на обекта от всички ъгли. Препоръчваме внимателен оглед на лота на място, преди да направите наддаване.
Снимките на лота са с информативен и илюстративен характер и не могат да предоставят изключително детайлен изглед на обекта от всички ъгли. Препоръчваме внимателен оглед на лота на място, преди да направите наддаване.
În 1911, la 22 de ani, Horia Boambă absolvea Şcoala de Belle Arte, la clasa profesorului Dimitrie Paciurea. Coleg cu Jalea şi cu Han, dintre cei trei Boambă va fi cel mai mult influenţat de estetica rodiniană.
Aspectul inedit în privinţa lui Boambă constă în faptul că în acele vremuri piesele de Rodin erau foarte puţine pe teritoriul ţării, iar sculptorul nu a călătorit la Paris. Răspunsul la această remarcă este dat de influenţa masivă pe care a avut-o profesorul Paciurea. În jur de 1910 Paciurea lucra la faimoasa machetă pentru ”Monumentul pentru Mihai Eminescu”, fapt ce evidențiază originea stilului lui Boambă. Ce e interesant de remarcat ţine de o declaraţie a lui Han, care spunea că relaţia dintre Boambă şi profesorul său era relativ tensionată, tânărul fiind deseori ofensat de modalitatea brutală cu care Paciurea făcea corectura sau de faptul că nu putea avea nici o replică în faţa maestrului.
Primul Război Mondial a reprezentat un punct important în biografia artistului. Nu numai drama umană l-a impresionat pe Boambă, ci mai ales propria-i dramă, fiind ţinut prizonier în Bulgaria timp de 3 ani. În 1919, odată cu eliberarea, Boambă nu va mai pierde nici un moment, ştiind parcă că mai avea doar 4 ani de trăit. Chiar dacă primele lucrări sunt vădit influenţate de tragediile războiului, nu se va lăsa întârziat mult timp în această manieră de reprezentare şi va lucra sub auspiciul unei noi introspecţii fecunde. Are doar două expoziţii personale, una în 1920, în urma căreia este remarcat drept unul dintre adepţii fervenţi ai lui Rodin, fapt întărit şi în urma personalei din 1922. Afilierea la Cenaclul Idealist, în expoziţia din 1915, se explică prin apropierea de Tinerimea Artistică, la care expune pentru prima oară în 1914 două lucrări.
În preajma lui Severin, Călinescu sau Burcă, Boambă expune şi el lucrări apropiate stilistic, unde lirismul şi idealul sunt transpuse sub mantaua simbolismului. Probabil în urma prizonieratului, Boambă a dezvoltat un nou mod de expresivitate plastică, mulţi critici fiind de părere că idealizarea devine maniera oportună prin care motivele sculptorului sunt repuse în materie. Căutările simboliste, ca rezultat direct al ”ideii” şi al sentimentelor creatoare, sunt cele ce îl plasează pe Boambă într-o suită selectă a creatorilor începutului de secol XX.
În lucrarea de faţă, Boambă porneşte de la interogaţii tipic rodiniene, iar materialul este reconsiderat atât ca formă incipientă, cât şi ca suport al viitoarei opere. În sonorităţi reprimate, sculptorul realizează portretul unui personaj pornind de la propriile senzaţii. Blocul de material reproduce doar capul personajului, restul fiind înghiţit de baza nedefinită. Tocmai această suprafaţă devine suportul unei întregi refulări, iar dinamica materialului ne duce cu gândul la dimensiuni mult mai sumbre, chiar tragice, diferite de cele ale lui Rodin. Sub influenţa lui Paciurea, Boambă smulge suprafeţele, iar multitudinea şi intersectarea planurilor produc un efect viu, în urma căruia portretul prinde viaţă. Melancolia cu care Boambă se exprimă reuşeşte să cuantifice întreaga compoziţie într-o declaraţie de spiritualitate, drept urmare modelul își pierde din valorile nominale, devenind promotorul unui ideal.
Препратки
”Expoziţia Sculptorului Horia Boambă” în colecţia Indra şi Dan Constantinescu, Bucureşti, 1969
HAN, Oscar, ”Dălţi şi pensule”, Ed. Minerva, Bucureşti, 1970
ŞOTROPA, Adriana, ”Visuri şi himere”, Bucureşti, 2009
Размери
depth 21 cm, width 28 cm, height 41 cm
Описание
bronz, semnat în dreapta, H. Boambă
ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ
За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.
În 1911, la 22 de ani, Horia Boambă absolvea Şcoala de Belle Arte, la clasa profesorului Dimitrie Paciurea. Coleg cu Jalea şi cu Han, dintre cei trei Boambă va fi cel mai mult influenţat de estetica rodiniană.
Aspectul inedit în privinţa lui Boambă constă în faptul că în acele vremuri piesele de Rodin erau foarte puţine pe teritoriul ţării, iar sculptorul nu a călătorit la Paris. Răspunsul la această remarcă este dat de influenţa masivă pe care a avut-o profesorul Paciurea. În jur de 1910 Paciurea lucra la faimoasa machetă pentru ”Monumentul pentru Mihai Eminescu”, fapt ce evidențiază originea stilului lui Boambă. Ce e interesant de remarcat ţine de o declaraţie a lui Han, care spunea că relaţia dintre Boambă şi profesorul său era relativ tensionată, tânărul fiind deseori ofensat de modalitatea brutală cu care Paciurea făcea corectura sau de faptul că nu putea avea nici o replică în faţa maestrului.
Primul Război Mondial a reprezentat un punct important în biografia artistului. Nu numai drama umană l-a impresionat pe Boambă, ci mai ales propria-i dramă, fiind ţinut prizonier în Bulgaria timp de 3 ani. În 1919, odată cu eliberarea, Boambă nu va mai pierde nici un moment, ştiind parcă că mai avea doar 4 ani de trăit. Chiar dacă primele lucrări sunt vădit influenţate de tragediile războiului, nu se va lăsa întârziat mult timp în această manieră de reprezentare şi va lucra sub auspiciul unei noi introspecţii fecunde. Are doar două expoziţii personale, una în 1920, în urma căreia este remarcat drept unul dintre adepţii fervenţi ai lui Rodin, fapt întărit şi în urma personalei din 1922. Afilierea la Cenaclul Idealist, în expoziţia din 1915, se explică prin apropierea de Tinerimea Artistică, la care expune pentru prima oară în 1914 două lucrări.
În preajma lui Severin, Călinescu sau Burcă, Boambă expune şi el lucrări apropiate stilistic, unde lirismul şi idealul sunt transpuse sub mantaua simbolismului. Probabil în urma prizonieratului, Boambă a dezvoltat un nou mod de expresivitate plastică, mulţi critici fiind de părere că idealizarea devine maniera oportună prin care motivele sculptorului sunt repuse în materie. Căutările simboliste, ca rezultat direct al ”ideii” şi al sentimentelor creatoare, sunt cele ce îl plasează pe Boambă într-o suită selectă a creatorilor începutului de secol XX.
În lucrarea de faţă, Boambă porneşte de la interogaţii tipic rodiniene, iar materialul este reconsiderat atât ca formă incipientă, cât şi ca suport al viitoarei opere. În sonorităţi reprimate, sculptorul realizează portretul unui personaj pornind de la propriile senzaţii. Blocul de material reproduce doar capul personajului, restul fiind înghiţit de baza nedefinită. Tocmai această suprafaţă devine suportul unei întregi refulări, iar dinamica materialului ne duce cu gândul la dimensiuni mult mai sumbre, chiar tragice, diferite de cele ale lui Rodin. Sub influenţa lui Paciurea, Boambă smulge suprafeţele, iar multitudinea şi intersectarea planurilor produc un efect viu, în urma căruia portretul prinde viaţă. Melancolia cu care Boambă se exprimă reuşeşte să cuantifice întreaga compoziţie într-o declaraţie de spiritualitate, drept urmare modelul își pierde din valorile nominale, devenind promotorul unui ideal.
ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ
За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.
