98. Anemone

În ani în care viziunea picturală de ansamblu a artei româneşti încă suferea în urma perioadei staliniste, Baba reuşeşte să reconecteze actul de reprezentare la vechi şi noi repere ale artei occidentale. Atras de barocul nordic, rembrandtian în special, intrigat de asemenea de şcoala germană, Baba readuce pe pânzele sale viziunile stilistice pierdute în urma epurărilor sovietice. Redă monumentalitatea compoziţională, ca rezultat direct al reorganizării aşezării în pagină şi întăreşte efectele de emfază necesare unei construcţii impunătoare prin aplicarea fundalurilor întunecoase sau neutre. Detaliul ajunge să fie precizat prin libertatea pensulei în formularea volumelor. În majoritatea lucrărilor, chiar dacă abordează portretul, compoziţia cu personaje sau naturile statice, Baba reuşeşte să ofere pastei o anumită forţă a luminii de a se autogenera, mai ales că interogaţiile sale pornesc de la calităţile mode­latoare ale întunericului. Natura statică este cu atât mai mult atinsă de aceste principii, având în vedere amplasarea obiectelor într-un spaţiu nedefinit. Rare sunt operele în care lucrurile primesc coordonate de profunzime. Poziţionarea spaţială ambiguă aduce cu sine şi interogaţii pertinente asupra sursei de lumină, care desigur că acum poate fi identificată drept rezultat, nu cauză. În plus, Baba reuşeşte să dezvolte un întreg complex spaţiu-timp, deoarece imaginile sale sunt şi atemporale, şi chiar dacă subiectul unei naturi statice cu flori este supus perenităţii, realizarea plastică are menirea să contracte clipa la fiecare nouă privire a lucrării. La Baba, materia pictată se încarcă de substanţialitate datorită capacităţii pictorului de a echilibra jocul sensibil între formă şi culoare. Cele două se subordonează reciproc într-o alternanţă asumată în vederea construirii unui obiect recognoscibil. Desigur că această veridicitate trebuie să fie aparentă, realismul fiind însuşit de Baba doar până la impresie. La realizarea lucrării ”Anemone ”, pictorul alege să modeleze vasul cu flori pe un suport imaginat, motivul fiind singurul plan vizual construit. În lipsa oricărui alt detaliu, cromatica devine punctul de interes al lucrării, înlănţuind după sine fluxul efectelor optice cauzate. Astfel, sursa de lumină inexistentă, sau cel puţin nedetectabilă, îşi găseşte răspuns mai întâi în albul folosit în concentraţie consistentă, apoi în folosirea negrului, ce devine necesar pentru un constrast puternic. În urma scurtelor notaţii de tuşă, volumele îşi definitivează materialitatea, oferind lucrării liantul compoziţional.

Препратки

Muzeul de Artă Timişoara, ”Palatul Baroc şi Colecţiile sale”, Samuel Tastet Editeur, Timişoara, 2006 Muzeul Naţional de Artă al României, ”Baba. Pictură-desen”, Bucureşti, 1997 MUSCALU ALBANI, Maria, ”Corneliu Baba”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2008

Размери

height 32 cm

Описание

ulei pe pânză lipită pe carton, semnat și datat dreapta sus, cu negru, Baba, (19)71

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.