41. La troiță

La Școala de Arte Frumoase din București pictorul a fost remarcat de Eugen Voinescu și Ion Georgescu mai ales pentru calitățile desenului, tehnică pe care a ales să o aprofundeze și la Viena, în perioada 1901-1906. Academismul nu l-a atras, frecventând Academia de Arte Frumoase vieneză numai în calitate de auditor. După căsătoria cu Elena Barabas pleacă la Munchen, unde alege Școala Regală de Arte Decorative, studiind cu Franz von Miller, Robert Engels și Julius Diez, cel din urmă fiind cel care l-a îndrumat în domeniul acuarelei. În atelierele din școală a luat contact și cu grafica aplicată – coperte, ilustrații, afișe, experiență care i-a conferit disciplina desenului, dar și o tendință spre folosirea simbolului și a metaforei. Perioada muncheneză a însemnat și influența curentului Jugendstil prin artiști ca Arnold Bocklin, Franz von Stuck sau Max Liebermann. Bednarik adoptă de la aceștia maniera simbolică de tratare a subiectului, peisajele dramatice şi referințele mitologice. Monografia dedicată artistului, scrisă de Beatrice Bednarik, consemnează declarația în manuscris a artistului, din 1956: ”După o ședere de vreo doi ani la Munchen... făcusem progrese enorme. Ajunși la București, intrai la firma Portois&Fix, ca proiectant și acuarelist pentru arhitectura de interior. Aici atrăsei atenția tuturor prin acuarelele mele. Devenisem așa de expert că mă jucam cu acuarela. Directorul de la Portois&Fix, care fusese chemat la Sofia pentru mobilarea sălii tronului și a altor încăperi ale palatului, telegrafia de acolo: Mare succes cu acuarelele lui Bednarik!” Simbolismul a caracterizat prima etapă din creația pictorului, curent ce a dus în țară la formarea, în 1915, a ”Cenaclului Idealist” sub influența poetului Alexandru Macedonski. Alături de soții Bednarik, din grupare făceau parte Alexandru Severin, Alexis Macedonski, Solaro Macedonski, Constantin Sofronie, Elena Popeea, Leon Biju, Alexandru Călinescu și arhitecții C. Iotzu, I. Traianescu. Bednarik se făcea remarcat la prima expoziție a cenaclului cu lucrarea ”Drumul spre glorie”, operă ce se păstrează la Biblioteca Națională din Viena, în celebra colecție de artă grafică, Albertina. Lucrarea în peniță și tuș prezenta în viziunea insolită a pictorului lupta continuă a omului către realizare. În același an 1915, pictorul a deschis prima expoziție în sala Bibliotecii Ateneului Român, alături de Constantin Sofronie și Horia Boambă. Constanța Zissu remarca în presa vremii: ”Dl. Bednarik este un pictor de idei, iar nu un simplu calchiator al naturii... el a făcut un pas înainte în pictura nouă, pictura de idei...” A urmat în 1916 participarea la expoziția Tinerimii Artistice, la Salonul Oficial și la cea de-a doua manifestare a Cenaclului Idealist. Surprinsă aparent involuntar, scena din lucrarea ”La troiță”, intră într-un dialog natural cu peisajul redat. Monumentalitatea legendară a brazilor ninși, ca și cea a troiței din prim plan, subliniază, antitetic, condiția umană. Personajele se profilează la rându-le în relație antitetică. Bătrânul obosit, care se închină evlavios, mulțumind poate pentru reușita drumului, alături de băiatul, care deși are privirea îndreptată în același sens, mușcă lacom dintr-o bucată de pâine. Acuarela lui Bednarik redă, în fața materializării divinității, atitudinea umană, diferențiată pe paliere de vârstă. Referințe: BEDNARIK, Beatrice, ”Ignat Bednarik”, Ed. Meridiane, București, 1987

Размери

width 34 cm, height 50 cm

Описание

acuarelă pe carton subțire, semnat dreapta jos, cu brun, I. BEDNARIK

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.