79. Nud întins

Artistul născut la Bârlad, în 1886, s-a înscris la Şcoala de Belle Arte din Iaşi, la clasa profesorului Gheorghe Popovici, înfruntând împotrivirea familiei faţă de aptitudinile sale artistice, însă încurajat de unchiul său. În 1907 s-a retras de la examenul de licenţă, solidarizând cu un grup de studenţi exmatriculaţi pentru implicarea în manifestaţiile organizate în favoarea ţăranilor răsculaţi. În acelaşi an a plecat la München, unde a studiat cu profesorul Hugo von Habermann. A expus la „Kunstverein”, a vizitat muzeele şi expoziţiile celor două tabere, academistă şi secesionistă, dar a fost dezamăgit de trivialitatea subiectelor abordate de pictorii academişti münchenezi. Picturii secesionismului îi reproşa idilismul, falsificarea vieţii oamenilor din popor şi lipsa de combativitate. Spre sfârşitul anului 1909 s-a stabilit la Paris, unde a frecventat atelierele lui Edmond Aman-Jean şi Pierre Laparde. La Paris, Tonitza a refuzat să urmeze o şcoala propriu-zisă, alegând să studieze singur; a frecventat diverse cursuri şi ateliere de artişti, a vizitat muzee, dar mai ales a pictat în aer liber, cutreierând malurile Senei, împrejurimile Parisului şi satele învecinate. În 1912, întors în ţară, şi-a obţinut diploma de absolvire a Şcolii de Belle Arte din Iaşi. În 1913 l-a cunoscut pe Luchian care i-a devenit îndrumător şi profesor. Afinităţile pe care le simţise încă de la început cu Luchian se manifestau pe planul concepţiei şi premiselor artistice, împărtăşind dragostea pentru om şi solidaritatea cu cei aflaţi în suferinţă, dar şi pe planul temelor şi subiectelor predilecte. Cunoaşterea creaţiei lui Luchian a avut efectul de a-l orienta pe Tonitza dinspre grafică, îndeosebi socială, către pictură, asupra căreia se apleacă cu mai multă dedicare, începând din 1922. Înfiinţarea Grupului celor Patru, în 1925, alături de Ştefan Dimitrescu, Oscar Han şi Francisc Şirato, venea după retragerea din gruparea “Arta română” și în perioada de apogeu a carierei. Alături de cei trei artişti, la iniţiativa lui Oscar Han, pictorul expunea anual lucrări cu tematici diferite, grupul fiind unul bazat în primul rând pe prietenia celor patru, fiind lipsit de manifeste. Începând cu 1926 tema nudului revine frecvent în operele lui Tonitza. De altfel la prima expoziție a grupului, din 1926, expunea ”Nud în iatac” lucrare apreciată printre mai numeroasele portrete de copii prezentate. Desenul, tehnica pe care și-a perfecționat-o de-a lungul colaborării cu diverse reviste pentru care a lucrat satiră socială, este cel care susține forma în cazul nudului. Pictorul a ajuns treptat la armonizarea elementelor constructive ale acestei teme, forma și culoarea. Modelele sale preferate erau soția și fiicele sale. “Niciunde conștiinciozitatea profesională nu este mai intens pusă la încercare, ca în studiul nudului”, scria pictorul. Lipsite de tridimensionalitate, desfășurându-și corporalitatea numai în plan, nudurile lui Tonitza, caracterizate de linia suavă, ondulată, prin care artistul reușește să sugereze feminitatea intrinsecă, capătă volum prin culoare. S-a vorbit despre linia lui Tonitza ca fiind influențată de Ingres ori de Modigliani. Cu toate acestea critica a identificat caracteristicile personale ale stilului său cum ar fi ”caligrafia netă și fină”, ”carnația de o dulce și somnoroasă moliciune în tonuri de nuanța trandafirului palid, a ivoriului sau a sâmburelui de migdală.” De altfel, pictorul preciza că problemele care îl preocupau erau “grația și culoarea”, “grația va fi melodia ritmurilor liniare - iar culoarea: învăluirea simfonică în care va șerpui acea melodie.” Miron Paraschivescu este cel care a asemuit, cel mai potrivit, torsurile lui Tonitza cu ”niște viori vii.” Fie că e vorba de nudul surprins în intimitatea camerei sau de tătăroaicele care i-au pozat de-a lungul timpului, Tonitza contemplă calm și cu încântare trupurile, pe care nu încearcă să le copieze, ci să le redea firesc. ”Cine se lasă cucerit în fața unui nud de voluptatea cărnii și nu de voluptatea de a picta – ratează,” nota pictorul chiar în perioada anului 1926. Nudul este deopotrivă tema care va genera în pictura sa ”armonii neîntâlnite de culoare”, cu pasta aplicată ”în planuri cât mai largi, evitând anatomiile prea aparente.” Aceasta poate fi și explicația pentru preferința redării torsurilor văzute din spate, care-i permit de asemenea și jocuri diafane de lumină în redarea carnației.

Препратки

Baba, Corneliu, ‘‘Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965 Comarnescu, Petru, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1962 Şorban, Raul, ‘‘Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973

Размери

width 34 cm, height 20 cm

Описание

ulei pe carton subțire, semnat stânga jos, cu brun, Tonitza

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.