51. Compoziție cu ţărănci la răscruce

Ion Theodorescu Sion, precum mulţi alţi pictori români de valoare de o generaţie cu el, a avut parte de o pregătire temeinică în ale artei. Iniţial a învăţat pictura la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti. Mai apoi a plecat ca bursier la Academia Julian din Paris, unde a beneficiat de ghidarea lui Jean-Paul Laurens şi a lui Luc Olivier Merson. O combinaţie de situaţii - la care a contribuit şi întreruperea bursei ce îngăduia existenţa unui statut privilegiat şi a unui oarecare confort material pentru pictorul în devenire - l-a împins pe Theodorescu Sion la a se pregăti nu numai în mediul academic, ci şi pe cont propriu. Prin numeroase vizite de studiu la galeriile şi muzeele din Paris – în special Luvrul – a intrat în contact direct cu arta marilor nume în pictură. Mai mult decât atât, Theodorescu Sion nu s-a expus doar la viaţa artistică sterilă, ci a gustat şi din efervescenţa organică a vieţii boeme şi a atelierelor de artişti din Montmartre. Cumulul de experienţe şi situaţii la care Ion Theodorescu Sion a fost expus l-au condus pe acesta la a-şi dezvoltat propriile filtre de critică şi analiză în domeniul artei. Una dinte consecinţele acestei experienţe este evidentă în arta sa nu numai prin remarcabila stăpânire tehnică de care a dat dovadă, dar şi prin versatilitatea stilului sesizabilă pe percursul evoluţiei sale artistice. Diversitatea şi complexitatea de tehnici, stiluri şi metode adoptate aduce un plus nu numai creatorului, ci şi artei româneşti care s-a îmbogăţit considerabil cu zestrea lăsată de acest mare maestru. Theodorescu Sion – numit „leul” în cercurile prin care se învărtea pentru forţa şi nobleţea inspirate de prezenţa sa – a acceptat, adoptat şi înglobat cu încredere şi siguranţă de sine curentele în vervă ale occidentul european şi urban din vremea sa. Astfel, în creaţia pictorului nu se resimt notele de manierism rigid, ci aceasta se remarcă şi se distinge prin prospeţimea şi originalitatea impregnate, pe care artistul le aduce şi în scena artistică de pe meleaguri mioritice. Se vor evidenţia cu precădere influenţele Art Nouveau prin care, în mod absolut unic şi natural, sunt redate motive, subiecte şi teme specifice ale spaţiului tradiţional românesc de care Theodorescu Sion s-a simţit profund legat. “Sentimentul plastic al românismului se deosebeşte de celelalte popoare printr-o sensibilitate aparte. O discreţie în gingăşie şi armonizarea unui cromatism în surdină. Totul se contopeşte calm şi limpede ca o după-amiază de vară”, afirma pictorul într-un interviu. Elementele menţionate de acesta se regăsesc prin cumpătarea liniei desăvârşite de moderaţia culorii care umple forma, conferind volum domol şi muscularitatea ce transpare din compoziţiile sale. Acestea se sedimentează în decursul perioadelor de creaţie, cu propriile specificităţi. Prima perioadă (1909-1920) – simbolistă – se manifestă într-o eră post-grigoresciană, dominată de melancolia toamnei sau portrete de apostoli. În această perioadă transpare temperamentul artistic viu al pictorului prin folosirea arabescului şi a tehnicilor variate, de la desen – în care excelează – la acuarelă, pastel, ulei şi chiar encaustică. Impresionează prin maniera coloristică variată: tuşe preşungi în stil expresionist (1912), culori pur exaltante şi complementare (1913) sau spectrale (1914). Încă de la începuturi, Theodorescu Sion va reuşi să redea armonia unduioasă a raportului între om şi natură, ce marchează cu precădere cea de-a doua şi cea mai fructuoasă perioadă de creaţie (1920-1930). Cât despre a treia şi ultima perioadă (1931-1939), aceasta este considerată ca fiind coloristică, remarcabilă prin acorduri de culoare vie şi strălucitoare, echilibrate de lumină difuză şi geometrizarea formelor. Compoziţia cu ţărănci la răscruce face parte din a doua perioadă de creaţie, profund marcată de inspiraţia lui Theodorescu Sion din tradiţia populară şi meleagurile natale. Prin consistenţa onctuoasă şi densitatea vâscoasă a materiei, în vălurirea naturală a liniei ce conferă geometrizarea formei în arcuri de cerc şi unghiuri care se resping, se obţine aplatizarea decorativă care conferă teatralitate tabloului. Compoziţia este unitară, echilibrată şi raţional construită, personajele feminine dispuse piramidal conducând vizual către elementele de cadru natural ce redau pitorescul satelor româneşti. Se resimte inspiraţia din legendele, baladele, tradiţiile şi obiceiurile populare prin lirismul Compoziţiei cu ţărănci la răscruce. Tabloul capătă totodată şi o latură fantastică şi de basm prin reprezentarea codrului ce încadrează compoziţia. Prezenţa copacului, recurentă în creaţiile lui Theodorescu Sion, redă pulsarea vie a ţinuturilor, în care natura este în armonie deplină cu locuitorii săi.

Препратки

SCHOBEL, Doina; CLONARU, Hariton – Ion Theodirescu-Sion, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, 1971.

Описание

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu negru, Theo Sion

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.