177. Odihnă la câmp [1926-1927]

O parte importantă din creaţia lui Ressu o constituie peisagistica, pictura în aer liber, un gen mai puţin agreat de şcolile de artă din ţară, dar cu care artistul a intrat în contact, dezvoltându-şi o pasiune pentru acesta, în timpul studiilor pariziene. Câteva dintre primele sale lucrări (1909-1913) demonstrează preocuparea artistului pentru acest gen. Experienţa impresionistă însă se dovedeşte a fi filtrată prin viziunea picturală personală a lui Ressu, ce se distinge prin simţ puternic pentru volume, pentru costrucţie, manifestând astfel dezinteres pentru efectele naturii, transformările acesteia sau pentru vibraţia culorii. Tudor Arghezi a surprins cel mai bine caracterul picturii lui Ressu, când, în 1919, spunea: „artistul, înainte de a privi natura ce i se pare prea armonică, aruncă peste dânsa de câteva ori vântul, ca să-i strice ordinea uniformă. Cu un picior o răstoarnă sau o ridică în punctul în care îi trebuieşte.” Cromatica lui Ressu este discretă, dominând tonurile reci: verde, violet, albastru şi nuanţe de griuri, armonizate în mod reţinut. Peisajele din prima perioadă - majoritatea realizate în timpul verilor petrecute la Vlaici-Olt, la proprietatea binecunoscutului colecţionar Al. Bogdan-Piteşti - sunt construite în zone mari de culoare şi planuri simple. 1920-1923 constituie o nouă etapă în activitatea peisagistică a lui Camil Ressu. Lunile de vară, petrecute şi de această dată în vreun sat din zona Moldovei ori din împrejurimile Braşovului, erau de fapt adevărate campanii de lucru pentru artist, de unde revenea de fiecare dată cu numeroase lucrări, în majoritate peisaje, expunându-le mai apoi la Societatea Artistică „Arta Română”. Având în vedere pasiunea pictorului pentru peisajele descoperite pe meleagurile României, putem interpreta și opera de față tot prin acest filtru, al călătoriei de studiu. Chiar dacă aici discutăm despre o interferență tematică și anume preponderența subiectului țărănesc – atât de pregnant în creația lui Ressu - nu putem ignora influența zonei studiate. Peisajul nu mai reprezintă centru de interes, însă descoperim importanța studiului etnografic, zona din care provin personajele fiind încorporată în întregul corp pictural conceput de Camil Ressu încă de la începutul deceniului doi al secolului trecut. În 1923, pictorul ajunge în Mehedinți, mai exact în Ilovăț, unde analizează tipologia satului românesc pe care lezne o integrează în tematica rurală. “Odihna la câmp” (“Cosași odihnindu-se” în epocă) cunoaște o primă variantă chiar în acel an – operă ce a aparținut lui K.H.Zambaccian - fiind urmată de alte câteva studii. Opera de față a fost realizată în anii 1926-1927, fiind caracterizată în special de această paletă restrânsă, care i-a permis lui Ressu să modeleze volumele de culoare în pete generoase, în contraste subtile, prin care formele vibrează și accentuează instanța picturală. (I.P.)

Препратки

COSMA, Gheorghe, „Camil Ressu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967 ENESCU, Theodor, „Camil Ressu”, Ed. Academiei R.P.R, Bucureşti, 1958 Expoziţie retrospectivă Camil Ressu, pictură şi grafică, Catalog de Doina Schobel, Muzeul de Artă al R.S.R., Bucureşti, 1981-1982

Размери

width 64 cm, height 49 cm

Описание

ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, C. Ressu

Запознанства

1926-1927

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.