44. Ursari

Pictura românească a secolului XX se mândreşte cu un nume cu rezonanţe polifonice: Arthur Garguromin Verona, un remarcabil talent pentru pictură şi o dragoste pentru trecutul istoric şi splendorile pământului românesc. Primul între cei ce au purtat acest nume, Arthur Verona s-a afirmat în pictura românească într-un moment în care arta lui Nicolae Grigorescu domina întreg spaţiul artistic românesc. Format în cele mai importante centre de artă din Europa, Academia din München şi Academia Julian din Paris, pe unde au trecut şi vor trece şi alţi pictori români ca Vermont, Luchian, Băncilă etc., tânărul artist Arthur Verona, în permanent contact cu arta occidentală, în mod special cu cea a Renaşterii pe care o admiră nespus, se simte atras mai ales de pictura clasică, fiind cucerit la fel de mult şi de frumuseţea picturii marelui predecesor, Nicolae Grigorescu. De la acesta împrumută mai ales tematica, înclinaţia către o expresie cât mai sinceră şi viziunea realistă, însă fără a renunţa definitiv la compoziţia în atelier, în favoarea spontaneităţii picturii în plein air. Pendularea între stilul impresionist grigorescian şi clasicismul academic îşi pune amprenta asupra creaţiei artistului, conferind acel caracter eclectic întregii opere a acestuia. Implicat activ în mişcările artistice ale epocii sale – în 1901 întemeiază, alături de Artachino, Grant, Kimon Loghi, Luchian, Mirea, Petraşcu, Ştefan Popescu, Oscar Spaethe, Vermont, societatea „Tinerimea Artistică” - şi sensibil la noutăţile exprimate în manifestările artistice ale acestora, Arthur Verona se regăseşte în faţa unor importante schimbări atât în planul tematicii reprezentate, cât şi al stilului adoptat. Noile expoziţii ale „Tinerimii” aduceau un suflu nou în pictura românească prin intermediul elogiului pentru culoare şi un plus de libertate, fără a atinge însă, în totalitate, preceptele stilului impresionist francez. Ţinuturile Herţei au reprezentat pentru Verona tocmai această decantare a viziunii picturale prin modificarea ideilor, a concepţiilor născute din contactul direct cu natura înconjurătoare. Lupta continuă împotriva academismului, foarte prezentă şi în orientarea „Tinerimii Artistice” din care făcea parte, îşi va pune amprenta asupra operei lui Verona, un artist din ce în ce mai preocupat de efectele picturii libere. Primului deceniu al secolului XX îi aparţin numeroase peisaje şi compoziţii ce evocă spaţiul românesc de la sat, aşa cum a cunoscut-o artistul în perioada şederii la Herţa. Înţelegerea autenticului românesc și contactul cu sensibilitatea românească reprezintă prilejul înfăţişării motivului ursarilor, deseori reprezentat şi de către alţi artişti afirmaţi ca Theodor Aman („Ursarul”), Ştefan Luchian („Ursarii”) şi Nicolae Grigorescu („Ţigani cu ursul”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, inv. M.A. 20). Prezenţi în întreaga Peninsulă Balcanică, dar cu precădere în România, ursarii, unul dintre cele mai mobile grupuri etnice din ţările europene, au inspirat opera intitulată „Ursari” a lui Verona, atras probabil de pitorescul şi libertatea de mişcare a acestora, în spaţiul nemărginit al dealurilor înverzite dominate doar de imensitatea cerului. Gândit sub forma unui triptic, tabloul se prezintă într-o unică imagine compoziţională, cu o unică construcţie a peisajului, divizat doar de rama fizică a tabloului şi de lejera împărţire în trei grupuri diferite a celor patru personaje. În sunet de trâmbiţă, animalele îşi urmează domol stăpânii ce străbat agale câmpurile izolate de orice aşezare omenească. În singurătatea naturii, în mod aproape intim legaţi de aceasta, ursarii aduc ceva din idilicul grigorescian, pe care Verona îl încarcă de un sentiment grav. În opera lui Verona, formele nu se topesc sub efectele atmosferice, ba mai mult, acestea prezintă o structură pusă în evidenţă de uşoarele contururi trasate cu negru. Opera „Ursari” constituie una dintre mărturiile cele mai sincere ale atracţiei pictorului Arthur Verona faţă de subiectele tradiţionale, de arta din popor, de elementele constitutive ale spaţiului cultural specific românesc.

Препратки

PREUTU, Marina, RĂILEANU, Brânduşa, “Pictorii familiei Verona”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002 ZURESCU, Ion, “Verona”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957

Размери

width 59 cm

Описание

ulei pe pânză, semnat și datat dreapta jos, cu roșu, Verona, (190)7

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.