60. Margine de sat

Inaugurată mai mult sau mai puțin exact în jurul anului 1947, așa-numita perioadă folclorică își găsea sursa vizuală în scoarțele oltenești pe care Ion Țuculescu le achiziționa în acel an. Interesul pentru tradiția populară se materializează astfel dincolo de starea sufletească a artistului, stare care avea deja un strat existențial ante momentul 1947. Motivul tradițional exista în imaginarul țuculescian încă de la începutul anilor ’40, însă, așa cum Magda Cârneci observa, “motivele populare țin toate de nivelul recuzitei tematice de ordinul purei atracții optice”, transpuse de pictorul nostru aproape mot a mot în universul deja existent, cel puternic expresionist. Momentul anunțat anterior a rămas impregnat în istoria artei românești, dat fiind locul picturii țuculesciene, datorită unei mutații brusce, singura pertinentă într-un discurs plastic atât de concentrat ca cel al pictorului nostru. Pictând ani în șir sub spectrul mai mult sau mai puțin aparent, “descinderea” în planul pictural a motivului folcloric nu poate fi catalogată decât o adevărată revelație, tenta de sacralitate fiind oferită și de direcția pe care o ia atmosfera din operele lui Țuculescu: mitul, legenda, basmul sau ceremonia, regăsindu-se la nivelul superior al unei culturi ancestrale românești. Dincolo de contemplarea scoarțelor cu care își împodobise locuința începând cu 1947, Țuculescu a depășit acea vrajă sub care s-a aflat - cum remarca Petru Comarnescu - înțelegând cu adevărat întreg complexul ornamental ce s-a constituit în structura seculară a covorului românesc, fie el oltean, moldovean sau maramureșean. Țuculescu reușește astfel, mai bine ca oricine, să depășească acel statut al artistului influențat de arta populară, așa cum îi recunoaștem pe Grigorescu, Luchian, Tonitza, Dimitrescu sau Theodorescu Sion cu ani înainte, și să se transforme în artistul ce creează și nu reproduce în tocmai aceeași manieră. Tot din această cauză la pictorul nostru putem identifica clar( meteahnă a metodologiei istoricului de artă) perioada ce se află sub spectrul amintit, astfel între 1947 și 1955 putem recunoaște fără întârziere motivul discutat. Lipsa prejudecății, caracteristică primară a unui autodidact, stă și ea la baza înțelegerii modalității prin care Țuculescu interpretează și remodelează pornind de la o sursă vizuală atât de împământenită în cultura autohtonă. El a înțeles însemnătatea și primordialitatea scoarței vechi românești – achiziționând lucrări mai vechi de 150 de ani - conștientizând faptul că aceasta era rezultatul gândirii și simțământului colectiv, fapt ce s-a materializat în uleiurile sale prin acea calitate generalizantă sub forma basmului sau legendei, eminamente creații comune străvechi. În discuțiile provocate de perioada “folclorică” nu putem evita opiniile criticilor, care, în funcție de subiectivismul evident, dar relaționat la elementele stabile ale vieții și artei lui Țuculescu, au încercat să descompună chiar și această etapă. Una dintre părerile cele mai pertinente, așa cum ni le prezintă și Cătălin Davidescu într-unul dintre studiile dedicate lui Țuculescu, a fost enunțată de Radu Bogdan, care încearcă să ne introducă în universul folcloric țuculescian prin identificarea unor sub-praguri relevante. Mai exact, istoricul ne propune trei stadii de implicare a elementului popular în lucrările deceniilor 5 și 6 ale secolului trecut. Acestea sunt conturate prin poziționarea pictorului, dar și a criticului în fața picturii, din punct de vedere stilistic pentru artist, dar mai ales metodologic pentru cercetător (excluderea factorului temporal). Având în vedere faptul că peisajul a reprezentat direcția principală în genurile picturale abordate, Țuculescu a experimentat în special cu acesta, mai ales atunci când realismul era pus sub semnul incertitudinii, natura fiind scena propice unor interogații figurative relevante. Astfel cele trei momente gravitează în jurul felului în care Țuculescu se relaționează cu realul, pornind de la implementarea motivului popular în natură – realul, prin peisaj, este împânzit cu diverse influențe folclorice, ce rămân la stadiu decorativ, apoi realitatea, chiar dacă își păstrează tridimensionalitatea este “de-naturalizată” prin accentuata impregnare cu un tipar decorativ popular, în final, motivele folclorice acaparează întregul vizual, și, într-un fel de proces de aculturație, se preschimbă și schimbă profund înțelesul figurativ, ce pierde contactul cu realul – operele de după 1955, când majoritatea criticii limitează perioada folclorică. Având în vedere cele spuse mai sus putem încerca să introducem în discuție și opera noastră, care, așa cum apare ea în catalogul expoziției comemorative de la Constanța din 1970, “Margine de sat”, datată aprox. 1950, ne oferă primele elemente tehnice descriptive. Pornind de aici, dar mai ales de la figurativ, cea mai relevantă componentă a discuției, putem analiza opera în funcție de factorii picturali, dar și de enunțurile critice mai sus amintite. Pornind de la realitatea transpusă prin peisaj, Țuculescu introduce în spectrul vizual, în maniera primei etape amintite de Radu Bogdan, elemente constitutive ale vechilor scoarțe, însă încearcă să facă trecerea, prin respectarea structurii celei din urmă influență. Astfel, în marginalitatea superioară, dar și în cea inferioară apare motivul șirului vegetal, prin frunzele stilizate din registrul superior, dar și prin decorarea celui inferior, prin interpretarea câmpului înflorit. Structura realului rămâne neschimbată, peisajul fiind recognoscibil, chiar dacă este tratat secundar, în comparație cu centrul compozițional, reprezentat eminamente prin subiectul de factură folclorică. Figurile umane, ce ne apar sub forma geometrizantă inaugurată mult mai devreme în imaginarul țuculescian prin forma triungulară a omului-păpușă( “Hora”, circa 1943 - Muzeul de Artă din Constanța) , translatat din compoziția scoarțelor, ocupă centrul operei, în aceeași manieră ca în “A fost odată”, pictură reprezentativă a ciclului în discuție, ce se regăsește în colecția Muzeul de Artă din Craiova. Mișcarea picturală produsă prin mijloacele plastice tipice, fota neagră a fetelor din peisaj, perpetuate în timp și spațiu prin umbra ce o produc în consonanță cu aspectul cromatic, reprezintă modalitatea prin care Țuculescu amintește unirea a două universuri, cel tridimensional al spațiului pictural și cel decorativ, al scoarței. Inaugurată drept peisaj cu personaje, dacă ar fi să simplificăm la maxim opera, “Margine de sat” se regăsește poate mai expresiv în cadrul unor lucrări enunțate ca atare de Magda Cârneci, ce ne prezintă o încercare a pictorului de a reintegra semnele de sorginte folclorică universului lor inițial, o inversată “naturalizare” a schemei decorative. Chiar dacă realizarea plastică este modelată în special de coordonatele tridimensionale dar și de paleta cromatică, încărcătura simbolică a lucrării este mai aproape de înțelesul ei folcloric, în special prin comuniunea om-natură, ce se relevă evident în centrul compoziției noastre.

Препратки

DAVIDESCU, Cătălin, “Țuculescu”, Scrisul Românesc, Craiova, 1988 COMARNESCU, Petru, “Țuculescu”, Ed. Meridiane, București, 1974 “Expoziție Comemorativă Ion Țuculescu 1910-1970”, catalog întocmit de Prof. Neagu Steliana, Muzeul de Artă Constanța, 1970 NEAGU, Steliana, “Expoziție Comemorativă Ion Țuculescu”, în “Dobrogea Nouă”, 29 mai 1970, pag. 2

Размери

width 56 cm, height 48 cm

Описание

ulei pe pânză lipită pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, TUC

Информация от изследване

Opera a aparținut col. Dr. Maria Țuculescu și col. prof. Neagu Steliana Opera a participat la Expoziția “Selecțiuni din colecții particulare constănțene”, 25 ianuarie-15 martie 1970 Opera a participat și la Expoziția Comemorativă Ion Țuculescu 1910-1970, Muzeul de Artă Constanța, și este menționată și reprodusă la cat. 7

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.