50. Femei la promenadă

Gheorghe Petrașcu reprezintă pentru modernitatea autohtonă unul dintre primele și cele mai importante nume care reușesc cu succes să ofere artei naționale un produs estetic demn de a continua creația grigoresciană, creație ce se încheia în primii ani ai secolului XX. De altfel, legătura dintre maestrul Grigorescu și Petrașcu nu a fost doar formală, cel dintâi fiind pentru o anumită perioadă chiar mentor al celui din urmă, oferindu-i, pe lângă sfaturile pur tehnice, îndrumări ce îi vor influența decisiv cariera (la recomandarea lui Nicolae Grigorescu, Petrașcu primea de la Ministrul Instrucțiunii Publice, nimeni altul decât Spiru Haret, bursa de studii pentru străinătate ce avea să îi deschidă cu succes orizonturile picturale). Această apropiere de maestrul indiscutabil al impresionismului românesc se va face simțită în creația lui Petrașcu, în special în primul deceniu al secolului XX, când studentul de la Academia Julian al lui Bouguereau și Gabriel Ferrier picta urmând itinerarul breton parcurs de Grigorescu cu mai bine de 3 decenii în urma acestuia. Erau anii în care Petrașcu exersa și se îndrăgostea de călătoriile în spații cât mai relevante necesităților ridicate de pictura sa, vizitând și locuind verile în Franța la Vitré, Montreuil, Ploumanach și în țară la Viforâta, Sinaia, Constanța, Târgu Ocna, Mangalia sau Câmpulung, realizând pentru prima oară după Grigorescu un itinerar atât de eclectic, dar atât de necesar unui peisagist. În pictura de față identificăm două componente ale creației petrașciene ce aveau să îi coordoneze arta primului deceniu de după 1900 (respectul pentru tradiția picturală instituită de același Grigorescu) și recunoaștem tema personajului în peisaj, în special a personajului feminin, tipic unei compoziții de la 1900, relevante atât impresionismului, dar și cu mici tente simboliste. Cea de-a doua caracteristică este revenirea în locurile îndrăgite, fapt repetat de Petrașcu până la sfârșitul carierei. Târgu Ocna apare pentru prima oară în imaginarul petrașcian chiar în 1900, pe când era student în Paris (vezi “Casă la Târgu-Ocna”, Muzeul Național de Artă al României, inv. 2793), iar stațiunea va mai fi sursă vizuală atât în 1906, cât și în 1910, anul realizării tabloului de față, dar și în 1913. În ceea ce privește motivul abordat și prezentat central, dincolo de inspirația din temele impresioniste, observăm aplecarea lui Petrașcu pentru efectul simbolic, folosindu-se de silueta feminină și pentru a balansa compoziția în contrapondere cu materialitatea evidentă a paletei, ce prevestea aplecarea acestuia spre o pictură împăstată și virulentă, tipică perioadei ulterioare. Volumele generoase de culoare, folosirea albului pentru evidențierea luminii și a negrului pentru porțiunile de umbră ne arată totuși că Petrașcu nu accepta în totalitate impresionismul, chiar îl nega pe alocuri, chiar dacă critica îl considera greșit un impresionist stângaci. Paleta artistului atingea în acea perioadă note expresioniste, atât prin volumetrie, dar mai ales prin alegerea tonurilor reci, teroase, chiar neutre. (I.P.)

Препратки

COSTESCU, Eleonora, “Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1975 „Gh. Petraşcu”, Catalogul expoziţiei de pictură, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972

Размери

width 46 cm

Описание

ulei pe pânză, semnat, datat şi localizat dreapta jos, cu albastru, G. Petraşcu, (1)910, T. Ocna

ДОПЪЛНИТЕЛНА ИНФОРМАЦИЯ

За разяснения относно процедурата по наддаване, разходите при спечелване, условията за гаранция, плащане и вземане на спечеления лот, препоръчваме внимателно четене/препрочитане на Правилника за наддаване.

За допълнителна информация относно лота и търга, моля свържете се с Отдела на арт консултантите.